Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
Mijloace
didactice inovatoare: T.I.C. în educație
Mocan Nicoleta
Școala Gimnazială Nr. 1 Săcădat,
jud. Bihor
1. Utilizarea T.I.C. în educație în contextul social actual
Evoluţia societăţii în ultimele
decenii, marcată puternic de transformarea ei într-o societate digitală, şi-a
pus amprenta pe toate subsistemele sale, impunând – prin noul suport tehnologic
– un ritm accelerat al progresului şi, mai ales, necesitatea unei mai clare
orientări a strategiilor, a direcţiilor de acţiune şi a adecvanţei mijloacelor
utilizate. Cadrul general şi politicile comunitare pentru e-learning se
legitimează prin obiectivele strategice ale Uniunii Europene, afirmate în
documentele elaborate de Comisia Europeană, orientate către creşterea calităţii
educaţiei şi a competitivităţii resursei umane. Aceste obiective pot fi atinse
printr-o transformare la nivelul sistemelor de educaţie din Europa, pentru a asimila noile tehnologii, pentru a le utiliza
în mod cât mai eficient, pentru a creşte accesul la resurse educaţionale
digitale şi pentru a crea noi medii virtuale de învățare.
Aşa cum este prevăzut în documentul O
Agendă digitală pentru Europa, Capitolul 2.6, elaborat la
Bruxelles, în 26.08.2010, era digitală trebuie să însemne responsabilizare şi
emancipare, iar originea socială sau competenţele nu ar trebui să constituie o
barieră în calea accesului la acest potenţial. Documentul amintit marchează două
acțiuni principale: alfabetizarea digitală ( care prevede că e esențial ca toți
cetățenii europeni să utilizeze T.I.C. și media digitală) și furnizarea unor
servicii digitale inclusive ( prin care toată lumea să dispună de beneficiile
societății digitale).
Statele membre, România în
particular, trebuie să integreze învăţarea digitală (e-learning) în politicile
naţionale de modernizare a educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în
toate programele de învăţământ, în evaluarea rezultatelor procesului de învăţământ
şi în calificarea profesională a profesorilor şi a formatorilor.
Obiectivul strategic al Uniunii
Europene stabilit de Consiliul European de la Lisabona (23- 24 martie 2000) şi
reafirmat de Consiliul European de la Stockholm (23-24 martie 2001) este ca
Uniunea Europeană să devină cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe
cunoaştere din lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu mai multe
locuri de muncă şi o mai mare integrare socială. Astfel, în 2001, în European Employment Guidelines s-a
subliniat necesitatea ca statele membre să adopte strategii coerente în ceea ce
priveşte lifelong learning. Agenda
Social Europeană a subliniat, de asemenea, importanţa accesului la lifelong learning pentru orice persoană,
în special în domeniul informaţiei şi al tehnologiilor de comunicare.
Introducerea în şcoală a tehnologiei
educaţionale bazate pe T.I.C. are un puternic impact asupra strategiilor
didactice şi a dezvoltării unor forme de organizare a instruirii care nu sunt
posibile cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tradiţionale. Actul învăţării nu
mai este considerat a fi efectul acțiunilor profesorului, ci rodul unor
interacţiuni ale elevului cu cel care dirijează învăţarea, cu calculatorul, cu
sursele de informare puse la dispoziţie ( Internet, enciclopedii etc.). În
zilele noastre, metodele de învăţare programată ca: algoritmizarea, modelarea
şi simularea, învăţarea prin joc, trebuie îmbinate în mod eficient cu cele
euristice pentru formarea stilului de muncă de tip participativ, prospectiv şi
creativ. Autoinstruirea, învăţarea angajată, capătă o importanță din ce în ce
mai mare, profesorii devenind ghizi, consilieri, chiar componenţi ai unor
echipe create special pentru a investiga o anumită situaţie.
Utilizând resursele T.I.C., elevii, sub îndrumarea
permanentă a profesorului la şcoală sau individual, acasă, pot obţine
informaţii necesare pregătirii lecţiilor şi temelor la toate disciplinele, pot
selecta surse de pe Internet ce conţin informaţii care să-i ajute în
dezvoltarea proiectelor.
Odată cu conştientizarea avantajului
pe care îl are tehnologia informaţiilor şi comunicării în sprijinul actului
didactic se pune problema de a redefini mediul școlar, pe care majoritatea
elevilor îl cunosc deja şi în care se simt în largul lor, într-un spaţiu de
studiu, problemă complexă care cere un răspuns multidisciplinar.
Introducerea T.I.C. în şcoală, la
clasă şi în afara ei, în procesele educaţionale în ansamblul lor, contribuie
într-o măsură foarte mare la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. În primul rând,
acest lucru se datorează faptului că T.I.C. se adaptează nevoilor de învăţare
ale elevilor şi nevoilor de predare ale profesorilor. În al doilea rând,
utilizarea T.I.C. în şcoală creează o nouă abordare, inovativă, a activităţilor
de predare-învăţare-evaluare.
Această abordare inovativă a
procesului de predare-învăţare presupune utilizarea unor mijloace şi metode noi prin introducerea T.I.C. la clasă. Procesul
de învăţare poate fi personalizat, adaptat nevoilor tuturor elevilor, iar
predarea nu s-ar mai limita la cele 50 de minute din sala de clasă, ci poate fi
practicată oricând şi oriunde, în afara spaţiului şcolar.
2. Oportunitatea
utilizării TIC în studiul limbii și literaturii române
Elaborarea de oferte curriculare din
partea Ministerului trebuie să aibă în
vedere influenţa mijloacelor de comunicare şi a noilor tehnologii asupra
adolescenţilor precum şi acţiuni de culturalizare concrete. Desigur că
mijloacele de comunicare (TV, presă, radio, cinema, Internet) exercită o
influenţă puternică asupra adolescenţilor, iar acestea dețin un potenţial
pedagogic ridicat care ar trebui utilizat în procesul de educaţie. De asemenea,
prin evoluţia societăţii, variația
informaţiei şi schimbările tot mai
rapide din ultimii
ani, impunerea calculatorului în
şcoală ca instrument didactic a fost inevitabilă. Oferind un ajutor nepreţuit
la disciplinele exacte, prezenţa
calculatorului la ora de limba şi literatura română a fost respinsă la început.
S-a vorbit despre clişee, despre învăţarea mecanică, despre eliminarea
creativităţii. Amintim aici opinia lui Jean Piaget care afirmă: Învăţământul programat conduce bine
învăţarea, dar nu ajută deloc la creaţie [1].
Conform unui studiu realizat în mai
multe ţări europene, având ca obiect utilizarea în activitatea didactică a
tehnologiei informaţiei şi comunicaţii, disciplinele din domeniul comunicării
se regăsesc printre disciplinele avantajate de utilizarea T.I.C. .
Astfel, se estimează că primele discipline
care pot utiliza T.I.C. sunt:
·
Ştiinţe (fizică, chimie, biologie): eficienţa
utilizării T.I.C. – estimată ca foarte eficientă în proporţie de 59,7%;
·
Limbă și comunicare: eficienţa utilizării T.I.C. –
estimată ca foarte eficientă în proporţie de 57,4%;
·
Geografie: eficienţa utilizării T.I.C. – estimată ca
foarte eficientă în proporţie de 50%;
Se poate observa că disciplinele
pentru studiul limbii și comunicării folosesc oportunităţile de vizualizare,
comunicare, de organizare grafică, de reprezentare oferite de noua tehnologie.
Software-urile educaţionale
elaborate pentru studiul limbii române pot furniza situaţii de învăţare în care
elevii să uite, de fapt, că învaţă, să îi determine să participe activ la
situațiile de învățare.
Bazându-ne pe activităţile de
învăţare a limbii și literaturii române în cadrul orelor de curs în care se
utilizează TIC, elevii pot fi antrenaţi în realizarea unor produse precum:
prezentări literare, afişe, grafice, reviste, bloguri, forumuri, teste,
diferite software-uri educaţionale, jocuri, pliante publicitare, dicţionare on-
line. Aceste produse pot fi apoi, valorificate în cadrul unor activităţi
educative interactive, formând astfel competenţele de socializare şi de
comunicare.
Didactica limbii şi literaturii
române oferă o mulțime de metode, mijloace, procedee şi strategii educative
care, aplicate cu success prin utilizarea T.I.C, pot aduce satisfacţii şi
rezultate participanţilor la actul educativ.
În procesul educativ, la limba şi
literatura română pot fi utilizate cu succes toate metodele, procedeele şi
strategiile didactice tradiţionale. Studiul gramaticii limbii române şi al
literaturii presupune cumularea mai multor tehnici şi abordări. La ora de limba
română nu există metodă universal valabilă; pentru fiecare scriitor, curent
literar, lecţie de limbă şi comunicare trebuie adoptate metode potrivite de
predare în vederea obţinerii succesului şcolar.
Folosirea instrumentelor T.I.C. în
procesul de predare-învăţare-evaluare a limbii și literaturii române este mult
apreciată de elevi. Utilizarea lor face lecţia mai uşoară şi mai atractivă, în
special când introducem elemente de interactivitate şi de socializare, precum
e-mailul, forumurile şi videoconferinţele. Mulţi elevi, prin învăţarea
independentă şi folosirea unei varietăţi de noi tehnologii, devin mai
încrezători în forţele proprii şi procesul de învăţare pentru ei devine mai
ușor. În acest context, competenţele specifice limbii române pot interacţiona
în foarte mare măsură cu competenţele cheie T.I.C., rezultând activităţi
moderne de predare-învăţare-evaluare.
Văzută astăzi ca o metodă didactică
de ultimă oră, instruirea asistată de calculator îşi are originea în instruirea
programată. Instruirea programată este o
strategie care constituie o aplicare a principiilor ciberneticii la procesul de
învăţământ[2].
După Sorin Cristea, instruirea
asistată de calculator reprezintă o
metodă didactică/de învăţământ, care valorifică principiile de modelare şi de
analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii
informaţionale şi comunicaţionale, caracteristice societăţii de tip
postindustrial.[3]
Instruirea programată şi instruirea
asistată de calculator se regăsesc în tratatele de pedagogie alături de metode
precum explicaţia, demonstraţia, problematizarea, brainstorming-ul. Motivele
pentru care nu au fost utilizate aceste metode până acum, ar fi : aplicarea lor
cere dotări speciale (calculatoare) care abia în ultimii ani au pătruns în
şcoli (de obicei metoda era utilizată experimental); evoluţia inteligenţei
artificiale a contribuit la răspândirea resurselor Tehnologiei Informaţiei,
până acum câţiva ani acestea fiind inaccesibile.
Sugestii
pentru folosirea T.I.C. în formarea competenţelor specifice limbii și
literaturii române :
|
Competenţe
specifice
|
Exemple de
activităţi TIC
|
|
Receptarea mesajelor transmise
oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
|
-
realizarea şi rezolvarea unui puzzle lingvistic;
-
exerciţii de punere în corespondenţă: imagine-
cuvânt, cuvânt-imagine;
-
ilustrarea prin desen a unui text citit;
-
-
jocuri educaţionale de gramatică, jocuri de puzzle;
|
|
Producerea
de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare
|
- reprezentarea
grafică a unui minirebus;
-
realizarea unui document care să cuprindă un dialog
imaginar, pe o temă dată;
-
realizarea unei invitaţii, a unei scrisori; concurs de ghicitori propuse;
|
|
Realizarea de interacţiuni în
comunicarea orală sau scrisă
|
-
realizarea unui document care să cuprindă un dialog
imaginar, pe o temă dată;
-
întocmirea
unei pagini web personale
-
realizarea
unui blog personal
|
|
Transferul şi medierea mesajelor
orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
|
-
realizarea unui referat pe o temă dată utilizând o
enciclopedie, o bibliotecă sau un dicţionar online
-
realizarea unui album de artă cu informaţii şi
imagini extrase dintr-o enciclopedie online;
- realizarea de pagini web cu conţinut
interdisciplinar
- realizarea
de pagini web specifice unor evenimente
|
De asemenea, putem utiliza în cadrul
orelor de limba și literatura română sistemul A.E.L. În şcoala românească a
fost implementat de câţiva ani un sistem virtual de educaţie A.E.L. (Advanced
E-learning sau Asistent Educaţional pentru Licee). A.E.L. este o platformă
educaţională complexă oferită de Ministerul Educaţiei şi de Siveco; le sunt
propuse elevilor o serie de lecţii interactive în format electronic pentru
numeroase discipline.
Acest sistem are următoarele
avantaje: AeL este o soluţie completă de
eLearning oferind facilităţi de gestionare şi prezentare de diverse tipuri de
conţinut educaţional precum materiale interactive tip multimedia, ghiduri
interactive, exerciţii, simulări, jocuri educaţionale şi multe altele. Sistemul
dispune de o bază de cunoştinţe electronică, cu funcţii de gestionare si
administrare de conţinut educaţional, adaptabilă, configurabilă, indexabilă.[4]
La disciplinele umaniste aceste
lecţii aproape că lipsesc. Specificul disciplinei limba şi literatura română
face ca o serie de clasificări, teste grilă, tipuri de itemi să nu poată fi
aplicate având în vedere aspecte precum creativitatea, originalitatea şi
subiectivitatea la nivelul conţinuturilor didactice. De aici derivă
dificultatea formalizării lecţiilor pentru a fi tratate computerizat.
Observăm că, profesorul de limba
română, dispunând de o imaginație bogată, poate implementa cu succes, în cadrul
orelor, noile tehnologii. Însă, nu este corect să ne imaginăm, în situaţia
actuală, că apariţia şi implementarea tehnologiilor moderne vor face să dispară
cărţile sau tabla din sălile de clasă. Studiul unei opere literare va presupune
întotdeauna lectura unei cărţi şi formarea deprinderilor pentru interpretarea
ei. Tehnologiile viitorului propun, alături de modalităţile tradiţionale de studiu,
şi alte abordări care au o bază conceptuală nouă, însă nu exclud nimic, ci
completează, oferind noi puncte de vedere asupra unei anumite probleme sau
direcţii de studiu.
BIBLIOGRAFIE
CRISTEA, S.,
Dicţionar de pedagogie, Editura
Litera Internaţional, 2000
CUCOȘ, C., Informatizarea în educaţie, Editura
Polirom, Iaşi, 2006
Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Consiliul Naţional pentru Curriculum,
Ghid metodologic, Tehnologia Informaţiei şi a comunicaţiilor în procesul didactic,
Editura Aramis, 2002
NICOLA, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996
PIAGET, J., Psihologie şi
pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
[1] Piaget, Jean, Psihologie şi
pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 136 apud
Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 395
[2] Nicola, Ioan, Tratat de
pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 395
[3] Cristea, Sorin, Dicţionar de
pedagogie, Editura Litera Internaţional, Chişinău-Bucureşti, 2000, p. 196
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu