Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
Mijloace
didactice inovative
Sas Gheorghe
Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Zalău
,,Dacă
învăţătorul are dragoste pentru profesia sa, el este un învăţător bun. Dacă
învăţătorul are dragoste pentru profesie şi pentru elevi, el este un învăţător
desăvârşit’’.
L. Tolstoi
În școala
contemporană, utilizarea unor sintagme ca mijloace de învățământ, instruire și
autoinstruire asistate pe calculator, individualizarea instrucției etc. a
devenit o necesitate, ele reprezentând, practic, direcții pentru reforma în
învățământ.
Determinând mutații substanțiale în
tehnologia didactică, mijloacele didactice inovative de instruire au fost și
sunt în ultimul timp prilej de dezbateri între specialiștii în științele
educației, între cadrele didactice și între toți cei interesați de educație.
Opiniile sunt împărțite, unii sunt convinși că mijloacele tehnice de instruire
vor scoate educația din impas, că vor permite sfârșitul corvoadelor în școală,
alții că ele vor înlocui profesorii și vor transforma elevii în roboți, alții
că niciodată nimic nu va putea înlocui cartea ca instrument fundamental în
educație.
Necesitatea
de a introduce în școală aparate și instalații tehnice este evidentă într-o
lume în care tehnologia informațională, calculatoarele, microcalculatoaele
internetul etc. și-au făcut loc în mare majoritate a sectoarelor de activitate.
Dezvoltarea ansamblului
mijloacelor de invatamant, valorificarea lor eficienta in activitatile de
instruire si solutionarea unor probleme practice, au demonstrat si demonstreaza
ca activitatea instructiv-educativa nu se rezuma la transmiterea verbala a
cunostintelor si ca limbajul verbal nu constituie unicul instrument de predare
al cunostintelor.
Mijloacele de
învăţământ reprezintă ansamblul de obiecte, dispozitive, aparate care
contribuie la desfăşurarea eficientă a activităţii didactice. Ele sunt resurse
materiale ale procesului de învăţământ, selecţionate din realitate, modificate
sau confecţionate în vederea atingerii unor obiective pedagogice.
Progresul tehnicii
a impulsionat diversificarea şi perfecţionarea acestor resurse. În literatura
de specialitate sunt semnalate cinci generaţii de mijloace de învăţământ care
reprezintă tot atâtea etape în inovarea instrucţiei.
- Din prima generaţie fac parte tabla,
manuscrisele, obiectele de muzeu, etc.; ele nu pot fi utilizate decât direct,
prin acţiunea comună profesor – elev.
- Celei de-a doua generaţii îi aparţin mijloacele
purtătoare de informaţii gata elaborate: manuale, alte texte tipărite. În acest
caz, acţiunea adultului asupra elevului este imediată prin intermediul unui cod
– scrisul.
- A treia generaţie de mijloace de
învăţământ este generată de introducerea maşinilor în procesul de comunicare
interumană şi este reprezentată de mijloacele audiovizuale (dispozitive,
filmul, înregistrările sonore, emisiunile T.V. etc).
- A patra generaţie de mijloace de
învăţământ se bazează pe dialogul direct între elev şi maşină, cum ar fi cel
desfăşurat în laboratoarele lingvistice sau în învăţământul programat.
- A cincia generaţie, complementară
precedentei şi dezvoltând interacţiunea elev – maşină, aparţine calculatoarelor
electronice. Calculatorul este cel mai complex mijloc de învăţământ.
Clasificarea mijloacelor de învăţământ
are drept criteriu funcţia pedagogică îndeplinită cu priorităţi de acestea. Se
desprind astfel următoarele categorii:
A. Mijloace informativ–demonstrative, care
facilitează dobândirea informaţiilor, formarea reprezentărilor şi noţiunilor:
1. mijloace intuitive, care cuprind:
- obiectele
naturale sau originale (ierbare, insectare, preparate microscopice, aparate,
unelte, dispozitive, instrumente);
- obiecte
confecţionate în scopuri didactice care reproduc sau reconstituie obiecte sau
fenomene reale evidenţiind trăsăturile caracteristice ale acestora (machete,
mulaje, corpuri geometrice etc);
- substituenţi
imagistici: planşe, hărţi, scheme, diapozitive, diafilme, folii pentru
retroproiector, filme, înregistrări audio sau video etc.;
2. mijloace logico–raţionale: simboluri şi
complexe de simboluri (formule matematice, note muzicale, textul scris). În
acest context, manualul este un mijloc de învăţământ.
B. Mijloace de exersare şi formare,
necesare formării priceperilor şi deprinderilor sau cultivării capacităţilor
creatoare. Din această categorie fac parte: truse, aparate, instalaţii de
laborator; scule, instalaţii, maşini–unelte de atelier; aparate sportive;
instrumente muzicale; simulatoare etc.
C. Mijloace de raţionalizare a timpului şcolar,
din care fac parte şabloane, ştampile, maşini de multiplicat.
D. Mijloace de evaluare a performanţelor
şcolare, care cuprind: seturi de teste, maşini sau instalaţii complexe
pentru verificări, etc.
Mijloacele de
învăţământ dispun de un însemnat potenţial
pedagogic. Dimensiunile acestui potenţial pedagogic pot fi conturate prin
evidenţierea funcţiilor pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea
instructiv–educaţională.
Mijloacele de învăţământ sunt foarte utile în
activitatea didactică, deoarece au ca efect atenuarea verbalismului predării,
depăşirea formalismului, impunerea unui învăţământ activ şi concret, practic,
legat de cerinţele şi realităţile vieţii.
B I B L I O G R A F I E
1.
Miron Ionescu, Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, Ediția a II-a revizuită 2004
2. Cerghit Ioan, Mijloace de învăţământ şi strategii didactice, în Cerghit Ioan,
Vlăsceanu Lazăr (coord.), Curs de
pedagogie, Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1988.
3.
Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela Carmen, Repere
didactice şi metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech,
Bucureşti, 2003.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu