Muntean Simona Adriana, Mihai Maria - ȘCOALA INCLUZIVĂ – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

ȘCOALA INCLUZIVĂ – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE

Prof. Muntean Simona Adriana - Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” Cetatea de Baltă, jud Alba

Prof. Mihai Maria - Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” Cetatea de Baltă, jud Alba

          ,, Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile intelectuale deopotrivă."

                                                                                  ( J.Dewey)

Educația sau școala incluziva/integrată implică ideea de reformă a școlii și a  societății în ansamblu, cu scopul de a răspunde dezideratului ,,o societate pentru toți”, care să răspundă mai bine nevoilor, potențialului și aspirațiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celor cu nevoi educative speciale. S-a ajuns la concluzia că satisfacerea nevoilor educaționale și profesionale ale celor mai mulți copii nu se poate realiza în centre și școli speciale, care pot genera uneori și apariția unui sindrom discriminatoriu, segregațional. Se face simțită nevoia ca școala publică să cuprindă o mai mare diversitate de elevi decât în prezent și să permită incluziunea (încorporarea) în sistemul de învățământ general a cât mai multor copii cu cerințe educaționale speciale.

             Școala incluzivă:

• unitate de învățământ în care se asigură o educație pentru toți copiii;
• reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare.

            Școala incluzivă este școala care :

• nu selectează și nu exclude;
• este deschisă, tolerantă,  prietenoasă și democratică;
• este naturală prin eterogenitatea ei;
• valorizează toți elevii;
• se adaptează la diversitatea nevoilor educaționale și la particularitățile de învățare și dezvoltare.

Principiul egalității de șanse reprezintă conceptul de bază al școlii incluzive, prin aplicarea căruia aceasta contribuie la anularea diferențelor de valorizare bazate pe criterii subiective, de ordin etnic sau social. Incluziunea la nivel școlar se realizează prin respectarea și valorizarea diferențelor socio-culturale existente în rândul elevilor și prin promovarea bogăției și a diversității experienței educative care rezultă din aceste diferențe.

            Romania are de asemenea prevederi constituționale care integrează în mod expres obligațiile asumate: „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”. (Articolul 6 din Constituția României)

            O școala incluzivă este o școala democratică. Ea încearcă să realizeze respectul reciproc între membrii implicați și modurile lor diferite de experiență și viață. Școala incluzivă cere ca toți să lucreze împreună în mod creativ în așa fel încât fiecare elev să învețe. Școala noastră, în care învață români, maghiari și romi este o școală incluzivă și se caracterizează prin faptul că :

• Diversitatea este văzută ca o realitate;
• Asigură fiecarui elev accesul la cunoaștere, formare de deprinderi și informație;
• Asigură învățarea individualizată și în echipă;
• Activităţi asistate în care elevii sunt ajutaţi direct de profesor;
• Acordarea timpului necesar studiului şi o instruire bazată pe nevoile de învăţare;
• Folosește pregătirea și amenajările speciale în colaborarea dintre membrii ei;
• Colaborează cu familiile și alți membri ai comunității;
• Implicarea părinţilor;
• Teme curriculare adecvate şi abordate gradual;
• Sprijin pentru învăţare;

·         Educaţie adaptată nevoilor specifice şi potenţialului specific;

• Se perfecționează permanent.

Școala incluzivă devine astfel o școală deschisă tuturor, o școală prietenoasă, flexibilă, o școală care abordează procesul de predare – învățare - evaluare într-un mod dinamic și atractiv, o școală care, prin sprijinul pe care îl oferă tuturor copiilor, se constituie într-un factor de bază al incluziunii sociale, contribuind la eliminarea prejudecăților legate de apartenența la un anumit mediu și la spargerea barierelor existente între diferitele grupuri din interiorul unei comunități .

    Integrarea şcolară desemnează un proces de adaptare a copilului la cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului școlar (clasa) şi de desfăşurare cu succes a prestaţiilor şcolare. Asimilarea de către copil a statusului de elev este rezultatul unor modificări interne în echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecinţe în planul conduitei sale.

            Principiile generale pe care le propune educația incluzivă au în vedere urmatoarele patru formulări ( Asociația Națională pentru educația cerințelor speciale în Marea Britanie - NASEN, 1999):

1.      Principiul drepturilor egale. Fiecare ființă umană are dreptul la o dezvoltare personală, socială și intelectuală și trebuie să aibă asigurate ocaziile de a-și desăvârși potențialul propriu de dezvoltare.

2.      Principiul unicității. Fiecare ființă umană este unică în termeni de caracteristici, interese, abilități, motivații și nevoi de învățare.

3.      Principiul diversității. Sistemul educațional trebuie astfel proiectat încât să ia în calcul și să-și asume întreaga diversitate a persoanelor pe care le antrenează.

4.      Principiul accesului și participării. Toți cei care au nevoi/cerințe speciale de învățare și/sau dizabilități ar trebui să aibă acces la o educație adecvată și de calitate.

      Dacă acceptăm ideea că, după absolvirea școlii, toți copiii (inclusiv cei cu dizabilități/cerințe speciale) trebuie să beneficieze de șansa de a participa activ la viața socială, atunci trebuie să le acordăm necondiționat această șansă încă din școală: deci, integrarea socială este pregătită și condiționată de integrarea școlară. Pe de altă parte, dificultățile apărute în procesul integrarii nu sunt generate atât de natura cerințelor speciale ale elevilor integrați, cât mai ales de modul nostru de a percepe acest proces, așadar, în esență, este o chestiune de atitudine.

            Este necesar să precizăm faptul că școala incluzivă nu este identificată cu:

·         unități și clase speciale separate;

·         plasarea copiilor în mediu obișnuit fără sprijin;

·         integrarea unor copii fără a pune în mișcare toată școala și fără a realize condiții egale;

·         mișcarea unor copii către școala obișnuita de la cea specială pentru câteva ore pe săptămână.

          O paralelă între școala integrată şi școala incluzivă, preluată după Walker D. (1995), scoate sintetic în evidenţă diferenţele de esenţă dintre cele două instituţii ce reprezintă de fapt diferenţele dintre educaţia integrată şi educaţia incluzivă.

ŞCOALA INTEGRATĂ-se centrează pe:	ŞCOALA INCLUZIVĂ-se centrează pe:
Nevoile elevilor speciali;	Nevoile drepturile tuturor elevilor;
Remedierea/schimbarea educabililor;	Schimbarea ŞCOLII însăşi după educabilii ei;
Beneficiile elevilor cu C.E.S.;	Beneficiile tuturor educabililor;
Expertiza(experienţă+competenţă şi calificare) a profesorilor integratorişi, parţial a specialiştilor;	Experienţa şi inspiraţia responsabil procesată a fiecărui professor;
Intervenţie predominant etnic-procedurală, cu elemente remediale preluate din Educaţia specială;	Predare de calitate, pentru toţi educabilii, prin adecvare până la personalizare;

        În perspectiva școlii incluzive înțeleasă ca școală care se deschide flexibil tuturor copiilor, dificultățile de învățare sunt considerate probleme normale în activitatea didactică. Rezolvarea lor este un prilej și o provocare pentru profesori, elevi, manageri ai școlii și ceilalți factori implicați. Fiecare act didactic este o presiune asupra copilului și trebuie completat cu un sprijin corespunzător. Pentru a rezolva diferitele probleme de învațare pe care le întâlnește învățarea didactică trebuie antrenată perfecționarea școlii, a profesorului și parteneriatul educațional cu familia și comunitatea.

       Avem convingerea că orice şcoală poate deveni incluzivă dacă abordează o educaţie specifică incluziunii şi o aplică în procesul de învăţământ pe care îl gestionează. În acest sens, schimbarea începe cu crearea unei culturi incluzive şi continuă cu dezvoltarea de practici educaţionale şi măsuri concrete de incluziune.

BIBLIOGRAFIE:

·         Dorel Ungureanu- Educaţia integrată şi Şcoala Inclusivă, Ed.de Vest Timişoara, 2000.

·         T. Vrăjmaş, „Învăţământul integrat şi / sau incluziv pentru copiii cu cerinţe educative speciale”, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001.

·         Dezvoltarea culturii şi practicilor şcolare inclusive- ghidul formatorului (Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate cu focalizare pe romi), Editat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, decembrie 2005.