Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
Tehnici interactive de predare în cadrul orelor de limbi
străine
Prof. Păcurar Maria
Liceul Teoretic ,,C. Brediceanu,,
Lugoj
O simulare
globală este o tehnică pedagogică raspandită în domeniul predării limbii
franceze ca limbă străina şi funcţionează pe două principii fundamentale:
- construirea unui “
loc tematic” care permite asamblarea şi folosirea tuturor activităţilor
pedagogice în mod tradiţional aplicate;
- construcţia unei
identiţati fictive care implică includerea fiecărui participant în pielea unui
personaj pe care îl va reprezenta;
Simularea globală aplică principiul “ ca şi
cum” utilizat în jocurile pentru copii la cele două nivele prezentate şi este o
manieră de a introduce elemente din lumea reală într-o lume imaginară prin
utilizarea unui lexic variat.
Artizanii acestei metode sunt consideraţi
Fr. Debyser, Fr. Yaiche si Jean Marc Care, toţi trei autori francezi ai teoriei
simulării ca practică pedagogică.
Prin bogaţia suporturilor pedagogice
folosite, flexibilitatea si creativitatea pe care le presupune, devine un
instrument privilegiat al practicii orale a predării unei limbi straine.
Ce este mai précis simularea globală?
Inseamnă să provoci şi să antrenezi elevii într-un univers diferit de cel al
clasei, să le acorzi o identitate fictivă şi să creezi jocuri de rol.
Exista numeroase contexte de simulare care şi-au dovedit
eficacitatea:
- locuri
tematice fixe precum hotelul, insula, satul, primăria, imobilul sau
spitalul
- locuri
tematice itinerante precum croaziera sau expediţia
- locuri
tematice cu obiective precise ca in cazul simulării unei conferinţe.
De ce am utiliza simularea globală
la clasă?
Ea poate servi ca support de învăţare
la lecţiile orale, oferind în acelaşi timp un câmp de creativitate necunoscut şi
o de mare bogaţie pentru elevi. In plus ea permite profesorilor să aleagă locul
tematic în funcţie de obiectivele pe care le urmăresc: lexicale, gramaticale,
de comunicare sau expresie scrisă.
Cum se desfăşoară o asemenea
aplicaţie la clasă?
Timpul indicat de Fr. Yaiche este în
jur de 40 de ore, ceea ce pare
incompatibil cu cerinţele programei. Insa este posibil să fie redus numărul de
ore în care este folosită simularea astfel încât ea să-şi găseasca loc în
progresia anuala. Pot fi abordate două variante:
§
Se poate reduce timpul la jumătate şi se renuntă
la o parte din manual
§
Se poate lucra în paralel manualul de la clasă şi
simularea.
Iată principalele faze ale simulării:
1. Alegerea
locului tematic.
2. Alegerea
identitaţilor fictive.
3. Conturarea
personalitaţii personajelor.
4. Insufleţirea
locului tematic.
5. Apariţia
evenimentelor.
Acastă desfaşurare este însoţită de momente în
care “ nu ne jucăm” pentru a explicita o problemă de limbă sau de a lămuri un
punct din vocabular.
Ce probleme pot interveni?
- Predomină
oralul în defavoarea scrisului.
- Apare
necesitatea ca profesorul să fie nevoit sa răspundă rapid şi spontan la o
situaţie problematică.
- Pot să
apară comportamente excesive care se ascund în spatele identităţii fictive
din partea elevilor.
Cum evaluăm?
Este dificil sa evaluăm simularea globală în totalitate însa este totusi
posibil să o facem separând sarcinile de lucru. Se pot asfel analiza
documentele scrise în timpul informării după cum se pot evalua oral bazându-ne
pe identităţile fictive si pe capacitatea de înţelegere a mesajului oral.
Rolul profesorului?
Profesorul este cel care alege o cronologie a exerciţiilor şi a
principalelor faze ale simulării. În simularea unui naufragiu s-a urmărit
progresia orală si de comunicare de la sosirea vaporului în larg, furtuna,
sosirea pe insula pustie până la organizarea pe grupe şi experimentarea
dialogului. Tot profesorul este cel care furnizează informaţii pentru a
alimenta imaginaţia copiilor şi pentru a facilita exprimarea orală. Au fost
prezentate elevilor documente autentice: fotografii, planuri, hărţi, cărţi de
geografie, articole despre floră, faună, fragmente din cărti de aventuri şi
călătorie. Textele propuse nu au fost doar o simplă sursă de inspiraţie
refolosită de elevi, ci a oferit informaţii lexicae, tematice şi de civilizaţie.
S-a realizat lectura globală a textelor şi s-au folosit elementele lexicale
care au acoperit aria tematică studiată.
Profesorul este acela care propune
tehnicile de căutare a informaţiilor şi ideilor. S-au folosit lucrări axate pe
creativitate, cuvinte cheie, nume. De asemenea, trebuie sa fie fixate corect
obiectivele, căci simularea globală se bazează pe expresia orală şi producţia
orală de texte şi dialoguri astfel că prioritare au fost obiectivele
lingvistice.La oral au fost propuse: crearea unui metalimbaj al căutării
ideilor, al evaluării şi al luării deciziilor, realizarea unor acte de vorbire
în raport cu jocurile de rol propuse şi realizarea unor discursuri spontane.
Din punct de vedere al vocabularului s-a avut în vedere constituirea fişierelor
cu achiziţii lexicale, realizarea unui inventar lexical pentru reproducerea
elementelor descriptive, dicursuri stereotipe cu scopul de a imita momente
tipice, s-au creat mici biografii şi povestiri.
Evaluarea proiectului?
Prima formă de evaluare s-a făcut simultan cu invenţia şi a constat în
corectarea lucrărilor, caietelor individuale, a fişelor de lucru şi a fişelor
de identitate. S-a realizat apoi o evaluare individuală: elevii au învăţat să
identifice toate personajele simulării şi au fost capabili să răspundă la un
chestionar de prezentare a acestora.Este posibil să se prevadă şi o evaluare
finală care să pună în evidenţă ansamblul noilor achiziţii introduse prin
simularea respectivei situaţii.
Impactul?
Această muncă, fiindcă se poate vorbi de o muncă adevărată pentru elevii
care se văd puşi în situaţia de a activa în jur de 90% din timpul prevăzut, a
permis progrese considerabile în gestionarea expresiei orale şi a conştientizat
faptul că viaţa în societate presupune acceptarea unor reguli.
Concluzii
În felul acesta, prin folosirea la clasă a
simulării globale, ne situăm în faţa aplicării unei pedagogii a imaginarului.Un
imaginar al locului, deoarece sala de clasă se transformă în timpul simulării în
insulă. Descoperim o pedagogie a măştilor, de asemenea, căci elevii nu mai sunt
elevi, ci exploratori, naufragiaţi, ghidaţi în această aventură de maestrul
jocului, profesorul. Simularea globală permite punerea în aplicare veritabilă a
limbii, care va fi folosită ca un instrument şi nu ca un obiect care trebuie
învăţat.
Bibliografie
Fr. Debyser, L
Immeuble, roman simulation en 66 exercices, Paris, BELC, 1996
Fr.Yaiche, Les
simulations globales, Paris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu