sâmbătă, 14 septembrie 2019

Pascu Mădălina Adriana - MIJLOACELE DE INVATAMANT

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0


Prof psihopedagogie  spec Pascu  Mădălina Adriana
Sc . Gim Spec.Sf .Mina Craiova



                                 MIJLOACELE DE INVATAMANT



Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă, al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire, pentrurealizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Mijloacele de învăţământ reprezintă ansamblul de obiecte, dispozitive, aparate care contribuie la desfăşurarea eficientă a activităţii didactice. Ele sunt resurse materiale ale procesului de învăţământ, selecţionate din realitate, modificate sau confecţionate în vederea atingerii unor obiective pedagogice. Mijloacele de învăţământ reprezintă materiale auxiliare care beneficiază de un anumit potenţial pedagogic valorificabil în procesul de învăţământ. Dupa natura şi funcţionalitatea lor, distingem mai multe categorii de mijloace deînvăţământ:
- Mijloacele de învatamânt reale, ca mijloace naturale, sunt: obiecte, plante, animale, roci,substante chimice, caiete didactice pentru exerciţii. Toate materialele didactice folosite trebuie săfie de bună calitate, reprezentative, sugestive, bine executate, cu un design corespunzator.Materialele să se folosească când si cum trebuie. Sa se faca un instructaj corect pentru observareaşi pentru folosirea lor.
- Mijloacele de substituţie sunt modele obiectuale, grafice, schematice
- Mijloace obiectuale: mulaje, corpuri geometrice, machete, steme, peceți etc;
-Mijloace iconice (figurative):fotografii, desene didactice, scheme, diagrame, planse, harti, panouri etc. Materialele didactice să fie corect realizate, să aibă un aspect estetic; să se foloseascala momentul potrivit; să se explice şi să se demonstreze prin intermediul lor.
-Mijloace ideative conceptele, rationamentele, teoriile. Ele devin suporturi mintale decooperare pentru însusirea altor cunoştinţe. Învăţarea interdisciplinară obligă la deplasareaînvăţării în planuri diferite de cunoaştere. Teoriile dintr-un domeniu devin elemente de sprijin pentru teorii din alte domenii. Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare.În procesul didactic trebuie să se elaboreze, să se construiască noţiunile, conceptele, teoriile; săse dezvaluie, pe plan mintal, conţinutul şi sfera lor; ulterior numai se definesc şi se clasifică (dacă este cazul).
-Mijloace acționale modele experimentale, de organizare a experiențelor;modele deconcepere si realizare a lucrarilor de laborator, atelier, de proiectare, practica în productie;modele pentru simulatoare; modele informatice – calculatoarele. Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor, formarea priceperilor şi deprinderilor şi, mai cu seamă, la formarea atitudinilor de cunoaştere.
Mijloacele de învăţământ dispun de un însemnat potenţial pedagogic. Dimensiunile acestui potenţial pedagogic pot fi conturate prin evidenţierea funcţiilor pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea instructiv–educaţională.
Literatura de specialitate sintetizează următoarele funcţii de bază:
- funcţia de comunicare: mijloacele de învăţământ pot transmite un volum mare de informaţii, într-un timp scurt şi într-o formă accesibilă şi atractivă;
- funcţia demonstrativă: mijloacele de învăţământ asigură un suport concret–senzorial, necesar înţelegerii proceselor şi fenomenelor, cărora, prin tehnici specifice, le pot mări sau micşora dimensiunile, le pot accelera sau încetini ritmul real de desfăşurare sau le pot simplifica şi schematiza structura;
- funcţia motivaţională: mesajele audio-vizuale pot sensibiliza elevii pentru problemele studiate, le pot stimula interesele de cunoaştere, cultivând astfel motivaţia pentru activitatea şcolară;
- funcţia formativă: dirijaţi să recepteze corect mesajul audio-vizual, elevii îşi dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, capacitatea de analiză, sinteză ş.a.;
- funcţia de evaluare a performanţelor şcolare, eliminându-se, în acest fel, o serie de factori ai subiectivităţii în notare;
- funcţia de şcolarizare substitutivă: prin intermediul emisiunilor de radio, televiziune şi mai ales al calculatorului, se poate realiza un învăţământ la distanţă.
De cele mai multe ori, acelaşi mijloc de învăţământ poate îndeplini mai multe funcţii pedagogice. Actualizarea şi realizarea acestora la parametrii superiori este condiţionată de corecta lui integrare într-o strategie didactică.
La o lecţie sau capitol (temă) se utilizează de regulă mai multe mijloace de învăţământ. Ele alcătuiesc un complex de mijloace de învăţământ (complex multimedia), îndeplinind următoarele condiţii: sunt subordonate realizării aceloraşi obiective; sunt în relaţii de complementaritate.
Utilizarea tehnologiilor educaţionale moderne reprezintă un mijloc de facilitare a lecţiei prin creşterea atractivităţii şi prin realizarea unei comunicări mai fidele între cadrul didactic şi elev (elevii pot recepta mai clar ceea ce li se transmite, avându-se în vedere receptarea pe mai multe canale ale cunoaşterii).
 Epiproiectorul  – este un aparat de proiecţie prin reflexie a materialelor didactice care se află "aşternute" pe suport opac;
Epidiascopul  – este un aparat de proiecţie prin reflexie sau prin transparenţă amaterialelor didactice care se află pe suport opac sau transparent;
Retroproiectorul  – este destinat proiecţiei materialelor didactice care se află pe suport
transparent sau, prin combinarea cu un adaptor LCD , la proiectarea imaginii care este pe ecranul unui computer. Este unul dintre cele mai utilizate mijloace tehnice de instruire la ora actuală şi se integrează oricărei metode didactice;
         Proiectorul – este destinat proiecţiei peliculei cinematografice de 8 sau 16 mm;
         Documatorul – este un aparat destinat citirii microfilmelor.
Mijloace tehnice audio
         Radioul – este un aparat de redare a sunetului transmis pe calea undelor electromagnetice;
          Reportofonul – este un casetofon de mici dimensiuni, de regulă folosind o casetă specială şi care  înregistrează sunetul prin intermediul unui microfon încorporat;
          CD-player-ul – este un aparat specializat pentru redarea sunetelor şi filmelor înregistrate pe undisc compact prin intermediul unei tehnologii digitale. Trebuie specificat că toate computereleactuale sunt prevăzute cu unităţi CD – acestea au denumirea de CD-ROM (Compact Disk - ReadOnly Memory). Aceste unităţi sunt compatibile cu standardele industriale şi pot reda sunetele depe discurile audio digitale (CD - Digital Audio), pot citi programele software, facilitează vizualizarea de pe discurile compacte foto (Photo CD) şi respectiv vizionarea filmelor de pe discurile compacte video (Video CD).
Mijloace tehnice audio-vizuale
          Camera de luat vederi (camcorder) – este un aparat destinat înregistrării imaginilor care se pot vizualiza prin intermediul unui obiectiv. Înregistrarea se efectuează pe casete video în care se află bandă magnetică cu caracteristici asemănătoare celei de magnetofon, casetofon sau reportofon însă la un alt nivel de calitate;
          Video Recorder-ul – este un aparat capabil să înregistreze şi să redea un semnal video care provine de la un alt aparat video, o videocameră, de la un aparat TV sau chiar de la un computer;
          Video Player-ul – este un aparat capabil doar să redea conţinutul unei casete video;
           Proiectorul LCD (Liquid Cristal Display) – este destinat numai pentru proiecţia prin transparenţă a imaginii care apare pe monitorul computerului. Proiectorul LCD se cuplează direct la computer şi se fixează pe un retroproiector obişnuit;
           Proiectorul multimedia – este un aparat asemănător din punct de vedere constructiv cu proiectoarele automate de diapozitive. Ele se fabrică în două versiuni: una este pentru cuplare
directă la computer iar cealaltă este independentă şi utilizează informaţiile de pe un mediu de
stocare precum discheta floppy. Deoarece utilizează tot o tehnologie bazată pe afişarea cu cristale lichide, foarte multe surse bibliografice (mai ales în mediul Internet) citează acest gen de aparate printre proiectoarele LCD. Alături de computer, acest mijloc tehnic de instruire va constitui cusiguranţă una dintre cele mai frecvente opţiuni de utilizare în scopuri educaţionale.  
          Telefoanele mobile şi tabletele reprezintă o nouă modalitate flexibilă de studiu. Dispozitivele echipate cu camere de filmat, aparate de înregistrat, GPS, îi ajută pe cei care invata să devină din utilizatori ai informaţiei, mici producători ai acesteia. Mediile virtuale sunt utilizate deja de cei care se ocupă cu învăţământul la distanţă. In universitatile europene studenţii au posibilitatea de a citi online cursurile şi totodată să între în contact cu profesorii.
          Tehnologiile moderne sunt eficiente nu numai în transmiterea noilor unoştinţe, ci şi în consolidare deprinderilor formate şi în realizare transferului de informaţii între diferitele domenii ale cunoşterii. Astfel, se pot realiza lecţii recapitulative cu ajutorul materialelor PPT, exerciţiile propuse având la dispoziţie posibilitatea autocorectării răspunsului eronat, solicitării sprijinului în identificare răspunsului corect, aprecierii în situaţia unui răspuns just, identificării unor informaţii conexe. La final de lecţie se poate realiza o sinteză sub forma unui flyer realizat de elevi, aceasta prezentând atractivitate şi utilitate prin consolidarea capacităţii de sinteză, dar şi prin dezvoltarea abilităţilor de utilizare a mijloacelor TIC. Tehnologiile educaţionale moderne favorizează într-un mod cu totul deosebit învăţarea prin descoperire atât la capitolul informaţii, cât şi în ceea ce priveşte varietatea modalităţilor de utilizare a computerului în sine cu economie de efort  şi timp

B I B L I O G R A F I E

1. Cerghit Ioan, Mijloace de învăţământ şi strategii didactice, în: Cerghit Ioan, Vlăsceanu Lazăr (coord.), Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1988.
2. Ionescu Miron, Radu Ion, Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu