Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
STIMULAREA ÎNVĂŢĂRII PRIN FOLOSIREA
STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE
PROF.
ÎNV. PRIMAR PETRESCU ANA-MARIA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ
NR. 4 LUGOJ
Societatea prezentului, dar mai
ales a viitorului se circumscrie unui timp
al informaţiei,al complexităţii. De aceea, investiţia in inteligenţă , creativitatea şi
capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabilă in
viitor.
Copilul este un proiect
“aruncat” în lume ,aflat într-o stare de “facere” ,pentru ca apoi,devenit
adult,să se formeze continuu de-a lungul vieţii .
Rolul învăţătorului în procesul de
modelare a omului este poate cel mai important. Punând-şi elevii în situaţii variate
de instruire,el transformă şcoala “într-un templu şi un laborator”(M. Eliade ).
A educa un copil înseamnă a-l învăţa să construiască o cunoaştere care nu va fi
mâine nici cea a educatorului, nici cunoaşterea copilului, ci o alta, “produs
al competenţei şi libertăţii sale” (G. Deledalle, 1994).
Predarea este o artă şi nu o ştiinţă. Predarea include emoţii care nu pot fi
sistematic provocate şi folosite ca şi valori umane care se află dincolo de
domeniul ştiinţei. Predarea nu e o reacţie chimică, ea este asemănătoare
creării unei picturi sau elaborării unei piese muzicale sau, la nivel mai de
jos, ca aranjarea unei grădini ori alcătuirea unei scrisori către un prieten.
În desfăşurarea procesului de
învăţământ trebuie să organizăm lecţii cu structuri elastice, în funcţie de
elementele noi, pe care le impun obiectivele urmărite, conţinuturile, metodele
şi mijloacele de învăţământ folosite.
Experienţa mi-a demonstrat că în
realizarea unui învăţământ activ, formativ, un rol important îl are munca
independentă a elevilor. Îmbinarea formelor de activitate frontală cu cea pe
microgrupuri şi individuală, crează posibilităţi largi pentru mobilizări
multiple şi variate ale elevilor în procesul învăţării.
Nu se poate vorbi de activizarea
elevilor, fără a se avea în vedere individualizarea procesului de
predare-învăţare şi evaluare. De fapt este vorba de o activitate diferenţiată
pe fondul unei individualizări corect practicată. Individualizarea şi tratarea
diferenţiată a elevilor constituie două dintre stategiile de ameliorare a randamentuli
şcolar şi de înlăturare a insucceselor.
Pentru dezvoltarea gândirii critice
la elevi este necesară utilizarea la clasă a unor tehnici sau metode specifice.
Menţionez, în acest sens, unele metode mai puţin aplicate în activitatea la
clasă, cum ar fi eseul de cinci minute, atelier literar pe roluri, continuarea
unei poveşti, scaunul intervievatului, cvintetul ş.a.
Scaunul intervievatului s-a potrivit foarte bine la lecţiile de limba
română, mai cu seamă după lecturarea unui text nou şi explicarea cuvintelor şi
expresiilor, în locul acelui şir de întrebări adresate de învăţător, pentru a
se asigura de înţelegerea de către elevi a conţinuturilor. La fel de bine se
potriveşte, însă, şi în cadrul reactualizării, în locul tradiţionalei
conversaţii care întotdeauna se desfăşura în sensul învăţător-elevi, mai rar
elevi-învăţător şi aproape niciodată elev-elev. De asemenea, această metodă se
poate folosi şi la sfârşitul lecţiei, pentru realizarea feed-back-ului.
În mod practic se numeşte un elev care, luând loc pe un scaun în faţa clasei,
va juca rolul unuia dintre personaje, pe care şi-l alege sau îi este propus de
învăţător. Colegii săi trebuie să-i adreseze întrebări, jucând rolul unor mici
“reporteri” . Li se va recomanda să evite întrebările care primesc
răspunsuri de genul: “da/nu”,fiind îndrumaţi să adreseze întrebări cu răspunsuri
argumentative de genul: “de ce ?”, “cum ?”, “din ce cauză ?”.
Utilizând metoda “scaunul intervievatului”, oferim şi elevilor timizi prilejul
să-şi întrebe colegii, cu speranţa că în curând vor avea curaj să pună
întrebări şi învăţătorului..
Eseul de 5-10 minute
Scopul
eseului este să convingă şi să aibă în vedere:
-
prezenţa
a două argumente;
-
claritatea
îmbinării argumentelor;
-
relevanţa
exemplelor care au stat la baza argumentelor(exemple din lectură);
-
exprimare
clară, critică, originală.
Compuneri
ale elevilor adunate într-o carte
La fiecare unitate de învăţare am
abordat atât textul liric cât şi cel narativ.
Pe suportul fiecărei lecţii, am
urmărit:
-
formarea
capacităţii de lectură (citire);
-
formarea
capacităţii de comunicare;
-
elemente
de construcţie a comunicării.
Fiecare temă nouă a fost propusă
elevilor la începutul săptămânii sau a unităţii de învăţare. În orice
comunicare, absolut toate discuţiile se făceau pe tema dată.
La sfârşitul fiecărei ore, am alocat
minute pentru prezentarea unor creaţii în versuri sau în proză, cu acelaşi
subiect (al unităţii de învăţare)
Cu textele elaborate de elevi, pe tema
dată, am hotărât să realizăm culegeri inedite cu aceste creaţii.
Pentru a le da culoare, am ataşat şi
desenele realizate de elevi în timpul activităţilor din cadrul grupelor sau în
timpul liber (tot la aceeaşi temă).
Rezultatul a fost stimulativ pentru
activităţile următoare, în cadrul cărora s-a simţit un real progres. Au devenit
mai grijulii în exprimare, s-a redus numărul greşelilor de scriere.
Aceste prezentări, sub atenta
supraveghere a învăţătoarei şi a colegilor, au contribuit la:
-
formarea
capacităţii de comunicare;
-
însuşirea
elementelor de construcţie a comunicării ( logică, bogată în expresii
deosebite, corectă din punct de vedere gramatical, fluentă)
Bibliografie:
1.
Nicolae
şi Ana Costea, “Modernizarea învăţământului primar”, E.D.P., Bucureşti, 1981
2.
M.E.C-
Consiliu Naţional pentru pregătirea profesorilor”, “Ghid-Învăţarea activă”,
Bucureşti, 2001
3.
WincenyOcon,
“Învăţământul problematizat în Şcoala contemporană”
4.
Ziemowit
Wlodarski- “Legităţile psihologice ale învăţării şi predării”, E.D.
P.,Bucureşti, 1980
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu