Proiectul Internațional “Omul drag de la
catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT–APLICATIVE
PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL
Prof. Profir
Adrian, Școala gimnaziala “Episcop Iacov Antonovici” Bârlad
„Nu există artă
mai frumoasă, decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără
viaţă, dar educatorul creează un chip viu, uitându-se la el, se bucură şi
oamenii, se bucura şi Dumnezeu.”
În
contextul societăţii actuale, confruntată cu numeroase şi complexe provocări,
educatorii sunt chemaţi „să părăsească algoritmul monoton al rutinei”, să apeleze
cu curaj şi responsabilitate la aplicarea creativă a noilor paradigme
(cognitivismul, socioconstructivismul, practicianul reflexiv) în proiectarea şi
realizarea activităţilor educative. Aşa se explică orientarea didacticii
moderne către dezvoltarea unei metodologii centrate pe elev, pe demersuri
interactive ce respectă profilul psihologic de vârstă şi individual al
elevului, trebuinţele şi ritmul propriu de învăţare.
Vorbind
despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice şi a căutării de
noi variante pentru a spori eficienţa activităţii instructiv-educative din
şcoală, prin directa implicarea a elevului şi mobilizarea efortului său
cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirmă: „Pedagogia modernă nu caută să impună
nici un fel de reţetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor,
conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa etc. aduc mari
prejudicii efortului actual de ridicare a învăţământului pe noi trepte; ea nu
se opune în nici un fel iniţiativei şi originalităţii individuale sau colective
de regândire şi reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc
perfecţionarea şi modernizarea metodologiei învăţământului de toate gradele. În
fond, creaţia, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare,
reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare.”
Activitatea
didactică, în calitatea ei de proces cu finalitate, trebuie
concepută,organizată şi condusă astfel încât obiectivele sale să fie atinse.
Pentru un demers educațional eficient pe lângă strategii şi metode didactice
trebuie folosite şi o serie de mijloace de învăţământ.
Prin
mijloace de învăţământ înţelegem un ansamblu de instrumente materiale produse,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a reuşi atingerea finalităţilor
procesului instructiv-educativ. Sunt resurse materiale care conduc la
realizarea obiectivelor fundamentale ale demersului didactic, sunt auxiliare
care contribuie, esenţial,la creşterea eficienţei actului de învăţare.
Tradiţia
şcolii a încetăţenit pentru această realitate termenul de material didactic. În
consens cu autori care apreciază că înlocuirea celui de-al doilea termen prin
primul nu este doar o chestiune de limbaj sau de modă lingvistică, ci tocmai
expresia unei transformări a calităţii instrumentului didactic, apelând la
noţiunea de mijloc de învăţământ, pune în valoare amplul progres înregistrat în
planul „uneltelor” didactice. Acest proces a permis apariţia şi diversificarea
mijloacelor tehnice, audio-video şi electronice, motiv pentru care clasicul
„material didactic” nu poate rămâne decât ca o parte componentă a ansamblului
mijloacelor de învăţământ.
Pentru
că sunt considerate instrumente de lucru didactic ele reprezintă, ca orice unealtă,
un produs şi un reflex al dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, o modalitate
aplicată de intrare a acestora în travaliul didactic . Apelând la criteriul
istoric al apariţiei şi evoluţiei lor, W. Schramm grupează mijloacele de
învăţământ în „generaţii” după cum urmează:
-Generaţia 1
(mijloace clasice), la fel de vechi ca şi învăţământul însuşi, incluzând tabla,
manuscrisele, obiectele de muzeu. Specificul lor stă în faptul că sunt
utilizate în interacţiunea nemijlocită cadru didactic-elev;
-Generaţia 2
(mijloace scrise) cuprinde „vehicule de cunoştinţe”. Ea se constituie o dată cu
apariţia manualelor, a textelor imprimate şi conduce la un alt tip de influenţă
din partea educatorului: una mijlocită de cuvântul scris, mediată, care nu mai
reclamă prezenţa educatorului sau a autorului mesajului ci doar utilizarea în
comun a aceluiaşi cod - limbajul scris;
-Generaţia 3
(mijloace audio-vizuale) se constituie la cumpăna dintre secolele XIX şi XX,
atunci când rolul maşinilor în procesul de comunicare interumană devine
evident. Cunoştinţele se comunică acum prin suporturi inedite cum sunt:
fotografia, diapozitivul, înregistrările sonore, filmul şi televiziunea;
-Generaţia 4
(mijloace integrate) care au ca suport de utilizare dialogul direct între elev
şi maşină, aşa cum se realizează el prin intermediul învăţământului programat sau
al laboratoarelor lingvistice audio-activ-comparative. Astăzi se recunoaşte şi
generaţia 5, constituită din calculatoarele electronice, înţelese ca mijloace
complementare celor din generaţia 4, dar care prezintă avantaje deosebite în
realizarea dialogului elev - maşină. Principalele funcţii ale mijloacelor de
învăţământ care le sporesc eficiența în instruire sunt:
_
funcţia informativă, de comunicare: oferă informaţii asupra obiectelor,
fenomenelor, proceselor greu accesibile, pot prezenta fenomenele static sau
dinamic, evidenţiază elementele esenţiale, oferă sarcini de rezolvat şi puncte
de sprijin, asigură conexiunea inversă sau posibilitatea de revenire, pentru
aprofundare sau comparare;
_
funcţia formativ-educativă: sprijină antrenarea calitativă a proceselor
cognitive în formarea capacităților intelectuale, antrenează realizarea
obiectivelor afectivatitudinale şi a celor psihomotorii;
_
funcţia de activizare a elevilor în predare-învăţare: prin stimularea
spiritului de observaţie, a curiozităţii şi interesului, prin orientarea
efortului cognitiv, a participării active, afirmarea iniţiativei/ creativităţii
în interpretare, prin susţinerea ilustrativdemonstrativă a învăţării
independente/în grup;
_
funcţia organizatorică: sprijinirea raţionalizării efortului şi a timpului în
învăţare, combaterea supraîncărcării, combaterea monotoniei şi a oboselii,
structurarea stilului de învăţare, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.
Dezvoltarea,
diversificarea rapidă a mijloacelor de învăţământ ca resurse sunt legate de
ritmul, profunzimea înţelegerii şi utilizării progresului tehnic general în
predareînvăţare: de la materiale naturale la calculatoare şi alte tehnologii
moderne.
Literatura
de specialitate inventariază mai multe tendințe, criterii de clasificare a mijloacelor
de învățământ, care se completează unele pe altele:
1. După natura, esenţa
obiectuală (I. Bontaş, 1994):
Naturale (reale şi
originale):
-
naturale propriu-zise: colecţii de roci, minerale, insecte, substanţe chimice,
etc.
-
naturale confecţionate: obiecte, piese, diapozitive, mecanisme, aparate,
unelte, instalaţii, etc.
De substituţie:
-
obiectuale, fizice: mulaje, corpuri geometrice, machete, modele, simulatoare
etc.
-
iconice, figurative: reprezentări - imagistice (fotografii, desene, schiţe
etc.), grafice complexe (planşe, panouri, tabele, hărţi etc.), audio (discuri,
benzi magnetice etc.), video (imagini pentru retroproiecţie, diapozitive, filme
etc.), audio-vizuale pentru ecran (filme, casete video, emisiuni de televiziune
etc.).
_ Logico-matematice
(modele ideale): concepte, judecăţi, raţionamente,
formule şi simboluri matematice, algoritmi de recunoaştere, de rezolvare etc.;
_ Acţionale:
modele experimentale didactice, lucrări practice de laborator etc.;
_ Mixte:
cărţile, manualele, culegerile, îndrumătoare etc.;
_ Informatice:
baze de date, fişiere tematice etc.;
_Pentru evaluarea cunoştinţelor:
modele de evaluare orală/scrisă/practică, informatice.
2. După caracteristicile
constructive (Mucica T., 1982)
_ Aparatură de laborator:
truse, aparate, dispozitive, accesorii etc.;
_ Utilaje pentru
ateliere: dispozitive, unelte, instalaţii etc.;
_ Mijloace audio-vizuale:
diaproiector, epiproiector, retroproiector etc.;
_ Modele:
mulaje, machete funcţionale, globuri terestre, modele simbolice etc.;
_ Naturalizări:
colecţii de roci, insecte, plante etc.;
_ Material grafic:
tablouri, planşe, atlase, albume, portrete etc.;
_ Instrumente muzicale:
de suflat, de percuţie, cu corzi etc.;
_ Jocuri didactice:
pentru dezvoltarea vorbirii, matematice, practice, de simulare etc.
3. După prezenţa/absenţa
mesajului didactic (C. Cucoş, 1996, Nicola I., 1996)
Care cuprind mesaj
didactic:
-
obiecte naturale, originale;
-
obiecte substitutive, funcţionale, acţionale;
-
materiale grafice şi figurative;
-
simbolice-raţionale;
-
tehnice audio-vizuale.
Care facilitează
transmiterea mesajelor didactice:
-
instrumente, aparate, instalaţii de laborator;
-
echipamente tehnice pentru ateliere;
-
instrumente muzicale şi aparate sportive;
-
maşini de instruit şi calculatoare;
-
tabla magnetică,
-
jocuri didactice, simulatoare, instalaţii fonice.
4. După analizatorii
solicitaţi (Cerghit I., 1988; Ionescu M, Radu I,
1995)
_ Mijloace tehnice vizuale:
aparate (proiector, monitor TV, cameră video,
retroproiector etc.); materiale (documente tipărite, documente rare, corpuri
opace, produse ale activităţii elevilor etc.);
_ Mijloace tehnice audio:
aparate audio, materiale (discuri, benzi magnetice, emisiuni
radio);
_ Mijloace tehnice
audio-vizuale: aparate(televizor, calculator,
cineproiector); materiale (filme, emisiuni TV, teste de control etc.)
5. După rolul didactic
dominant (Mucica T., 1982; Cerghit I., 1988)
_
Mijloace informativ-demonstrative;
_
Mijloace logico-intuitive;
_
Mijloace logico-raţionale;
_
Mijloace de exersare şi formare;
_
Mijloace de raţionalizare a timpului în lecţie;
_
Mijloace de evaluare a rezultatelor învăţării.
Dincolo
de a fi doar o transformare aparentă, de formă în desfăşurarea procesului instructiv-educativ,
folosirea pe scară din ce în ce mai largă a mijloacelor de învăţământ, mai ales
a celor tehnice, este expresia unei transformări profunde a acestuia, care
vizează creşterea performanţei şcolare din punct de vedere calitativ.
Pentru
a reuşi o valorificare la maximum a potenţelor educative ale mijloacelor de învăţământ,
trebuie respectate câteva condiții:
1.
bună pregătire psihopedagogică a cadrului didactic care să asigure selectarea, combinarea,
integrarea şi utilizarea mijloacelor de învăţământ în activitatea didactică;
2.
realizarea unei selecţii exigente a mijloacelor utilizate în baza unor criterii
pedagogice;
3.
o bună pregătire a cadrului didactic în domeniul mijloacelor moderne de învăţământ
(alcătuire, utilizare, condiţii de funcţionare, întreţinere, valenţe
educative);
4.
pregătirea colectivului de elevi în vederea perceperii mesajului audio-vizual (reactualizarea
conţinuturilor anterior asimilate, stimularea interesului, formularea sarcinii didactice
din perspectiva căreia trebuie receptată informaţia) precum şi pregătirea
spaţiului şcolar (aşezarea băncilor, iluminat, condiţii de utilizare a
aparatelor, pupitre, ecran);
5.
combinarea optimă, sistemică a mijloacelor de învăţământ clasice cu cele moderne
pornind de la particularităţile de vârstă ale elevilor şi mecanismele
psihologice interne ale tipului de învăţare promovat;
6.
integrarea operaţiei de stabilire şi utilizare a mijloacelor de învăţământ
necesare în cadrul acţiunii de proiectare pedagogică.
Mijloacele
de învăţământ sunt folosite pentru a crea o activitate cât mai atractivă şi interesantă,
pentru că aceasta dacă devine prea monotonă copilul se plictiseşte şi nu v-a reţine
nimic din acea lecţie.
Indiferent
de mijloacele de învăţământ folosite în cadrul procesului instructiv–educativ
(mai ales pentru învăţământul primar) ele trebuie alese, selectate în funcţie
de vârsta copiilor, dar şi în funcţie de rolul fiecăruia în cadru procesului.
Acestea, împreună cu metode, fie moderne, fie tradiţionale, trebuie să dezvolte
creativitatea, ingeniozitatea, imaginaţia elevului, să-l ajute să-şi fixeze
anumite cunoştinţe, deprinderi sau să-i ajute să extragă esenţa subiectului
lecţiei.
Motto:
Încercaţi, îndrăzniţi, ieşiţi din vechile tipare şi veţi fi mulţumiţi de
rezultatele dumneavoastră, dar mai ales ale copiilor.
Bibliografie
Cucoş
C., Tehnologia procesului instructiv educativ în Psihopedagogie, Spiru Haret,
Iaşi, 1996;
Cristea
S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996;
Cerghit
I., Mijloace de învăţământ şi strategii didactice în Curs de pedagogie,
Universitatea Bucureşti, 1988;
Istrate
A., Mijloace de învăţământ în pedagogie, Ghid pentru profesori vol. II,
Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1982;
Jinga
I., Istrate E., Manual de pedagogie, Editura All Educaţional, Bucureşti, 1998;
Nicola
I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996;
Ionescu
M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982;
Joiţa
Elena, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003
MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
ÎN PROCESUL DIDACTIC
Prof.
Profir Alina Loredana, Colegiul Tehnic "Marcel Guguianu" Zorleni “
Educatorul
şcolii active este un cercetător
continuu
al sufletelor elevilor săi şi continuu preocupat
de
mijloacele cele mai potrivite pentru a-i perfecţiona.
(I.
C. Petrescu, Şcoala activă)
În
perioada actuală, procesul instructiv-educativ apelează tot mai mult la
mijloacele tehnice de instruire. Acestea au introdus şi vor introduce schimbări
notabile în derularea procesului educaţional fiind destinate înlesnirii
predării cunoştinţelor şi deprinderilor. Actualmente putem vorbi de o
tehnologie didactică fără a o confunda însă cu aparatura sau cu instrumentarul
pe care profesorii şi elevii le utilizează pentru obţinerea unor rezultate
concrete.
Introducerea
şi utilizarea mijloacelor tehnice de instruire a dat naştere la opinii
contradictorii. Oricum însă, integrarea lor în practica procesului
instructiv-educativ nu trebuie să fie un scop în sine, ci doar un mijloc de
îmbunătăţire a calităţii predării şi învăţării. Decizia de a utiliza un anume
mijloc tehnic de instruire trebuie să fie rezultatul anticipării mentale şi
apoi al experimentului didactic. În acelaşi timp nu putem vorbi de mijloace
tehnice de instruire fără a avea un personal capabil să le stăpânească şi să le
mânuiască.
Ca
definiţie, mijloacele tehnice de instruire sunt dispozitivele şi tehnicile
născute din revoluţia mijloacelor de comunicare (C.H.Blook, 1972). În sens
restrâns, literatura pedagogică semnalează că mijloacele tehnice de instruire
sunt un ansamblu de procedee - mecanice, optice, electrice şi electronice - de
înregistrare, păstrare şi transmitere a informaţiei. Ele pot fi utilizate în
scopuri didactice, individual sau în combinaţie, pe lângă profesor, manual sau
tablă.
Mijloacele
tehnice de instruire includ aparatură specializată de proiecţie, de
înregistrare/redare audio, instruire programată, computere şi alte elemente
care fac distincţia între echipamente şi produsele intelectuale capabile să le
pună în valoare. Conform clasificării lui Schramm este vorba despre aparate şi
instalaţii cuprinse în a treia şi a patra generaţie.
Dacă
supunem atenţiei atât analizatorii solicitaţi cât şi aparatele şi materialele
suport ale informaţiilor (M.Ionescu, V.Chiş, 1995), mijloacele tehnice de
instruire se clasifică astfel:
•
mijloace tehnice vizuale
•
mijloace tehnice audio
•
mijloace tehnice audio-vizuale
Mijloace tehnice vizuale
Epiproiectorul – este un aparat de proiecţie prin reflexie a
materialelor didactice care se află "aşternute" pe suport opac;
Epidiascopul – este un aparat de proiecţie prin reflexie
sau prin transparenţă a materialelor didactice care se află pe suport opac sau
transparent;
Diaproiectorul
– este un aparat pentru proiecţia diapozitivelor. Acţionarea aparatului este
manuală;
Aspectomatul – este un aparat destinat proiecţiei automate
sau semiautomate a diapozitivelor aflate într-o magazie. El se prezintă sub mai
multe variante constructive, foarte fiabil fiind cel cu magazie circulară;
Retroproiectorul – este destinat
proiecţiei materialelor didactice care se află pe suport transparent sau, prin
combinarea cu un adaptor LCD (Liquid Cristal Display), la proiectarea imaginii
care este pe ecranul unui computer. Este unul dintre cele mai utilizate
mijloace tehnice de instruire la ora actuală şi se integrează oricărei metode
didactice;
Proiectorul – este
destinat proiecţiei peliculei cinematografice de 8 sau 16 mm;
Documatorul – este
un aparat destinat citirii microfilmelor
Mijloace tehnice audio
Radioul – este
un aparat de redare a sunetului transmis pe calea undelor electromagnetice;
Magnetofonul – este
un aparat specializat pe înregistrarea şi redarea sunetului prin utilizarea
benzii magnetice. Magnetofonul este utilizat îndeosebi în aplicaţii
profesionale;
Casetofonul – este
un aparat specializat pe redarea (eventual şi înregistrarea) sunetului care se
află pe bandă magnetică încorporată într-o casetă;
Reportofonul – este
un casetofon de mici dimensiuni, de regulă folosind o casetă specială şi care
înregistrează sunetul prin intermediul unui microfon încorporat;
CD-player-ul –
este un aparat specializat pentru redarea sunetelor şi filmelor înregistrate pe
un disc compact prin intermediul unei tehnologii digitale. Trebuie specificat
că toate computerele actuale sunt prevăzute cu unităţi CD – acestea au
denumirea de CD-ROM (Compact Disk - Read Only Memory). Aceste unităţi sunt
compatibile cu standardele industriale şi pot reda sunetele de pe discurile
audio digitale (CD - Digital Audio), pot citi programele software, facilitează
vizualizarea de pe discurile compacte foto (Photo CD) şi respectiv vizionarea
filmelor de pe discurile compacte video (Video CD).
Mijloace tehnice
audio-vizuale
Camera de luat vederi
(camcorder) – este un aparat destinat înregistrării imaginilor care se pot
vizualiza prin intermediul unui obiectiv. Înregistrarea se efectuează pe casete
video în care se află bandă magnetică cu caracteristici asemănătoare celei de
magnetofon, casetofon sau reportofon însă la un alt nivel de calitate;
Video Recorder-ul
– este un aparat capabil să înregistreze şi să redea un semnal video care
provine de la un alt aparat video, o videocameră, de la un aparat TV sau chiar
de la un computer;
Video Player-ul – este
un aparat capabil doar să redea conţinutul unei casete video;
Proiectorul LCD (Liquid
Cristal Display) – este destinat numai pentru
proiecţia prin transparenţă a imaginii care apare pe monitorul computerului.
Proiectorul LCD se cuplează direct la computer şi se fixează pe un
retroproiector obişnuit;
Proiectorul multimedia –
este un aparat asemănător din punct de vedere constructiv cu proiectoarele
automate de diapozitive. Ele se fabrică în două versiuni: una este pentru
cuplare directă la computer iar cealaltă este independentă şi utilizează
informaţiile de pe un mediu de stocare precum discheta floppy. Deoarece
utilizează tot o tehnologie bazată pe afişarea cu cristale lichide, foarte
multe surse bibliografice (mai ales în mediul Internet) citează acest gen de
aparate printre proiectoarele LCD. Alături de computer, acest mijloc tehnic de
instruire va constitui cu siguranţă una dintre cele mai frecvente opţiuni de
utilizare în scopuri educaţionale.
În
categoria aparatelor audio-vizuale am introdus şi computerul deoarece odată cu
apariţia, dar mai ales răspândirea tehnicii multimedia, acesta este capabil să
înregistreze şi să redea sunetele şi imaginile video digitale.
Computerul
este cel mai complex mijloc tehnic de instruire deoarece:
•
lucrează cu programe (software) special concepute;
•
prelucrează textele;
•
prelucrează imagini provenite de pe discuri compacte foto, de la aparate foto
clasice şi digitale, camere de luat vederi, aparatura video şi TV;
•
prelucrează sunetele provenite de pe discurile compacte audio, de la microfon,
radio, magnetofon, casetofon, reportofon, aparatura video şi TV;
•
este capabil să redea filme video asemănătoare cu cele TV şi cinematografice.
Filmele sunt special concepute în tehnologie digitală;
•
prin cuplare la un proiector LCD sau la un proiector multimedia, el poate
înlocui cea mai mare parte a aparaturii de proiecţie amintită la mijloace
tehnice vizuale;
•
prin conectare în reţele, poate vehicula orice informaţie de la şi către orice
utilizator, exemplul cel mai actual fiind mediul Internet.
Valoarea pedagogică a
mijloacelor tehnice de învăţământ
Abordarea
acestui aspect trebuie precedată de prezentarea, pe scurt, a valorii pedagogice
a oricărui mijloc de învăţământ. Aceasta este condiţionată de factori diferiţi,
între care:
•
nivelul motivaţiei şcolare şi al cunoştinţelor anterioare necesare asimilării
noilor informaţii;
•
capacitatea de învăţare şi inteligenţa generală a elevului;
•
modul de structurare a programelor, caracterul relevant, sistematic şi logic al
ideilor care urmează să fie desprinse şi asimilate;
•
caracterul activ şi complementar al predării-învăţării;
•
verificarea activităţii mintale a elevului, asigurarea conexiunii inverse, a
repetiţiei şi a exersării.
Mijloacele
tehnice de învăţământ, prin valenţele lor psihopedagogice, asigură în mod
specific contactul, conştientizarea şi înţelegerea cunoştinţelor care trebuiesc
asimilate; în acelaşi timp ele motivează învăţarea şi însuşirea deprinderilor.
Dacă ne referim doar la mijloacele audio-vizuale se constată că la unele
materii precum geografia, botanica, biologia etc. rezultatele obţinute sunt
considerabil mai bune la lotul experimental decât la cel de control.
Îmbunătăţirea performanţelor a fost constatată atât la elevii buni cât şi la
cei mai slabi, cu specificarea faptului că cei din prima categorie, deci elevii
buni au avut un beneficiu mai mare.
În
contrast cu cele de mai sus, s-a constatat că elevii inteligenţi şi cu
capacitate mare de învăţare sunt capabili să asimileze materia şi să aibă
rezultate foarte bune indiferent de modul în care a fost ea predată. În schimb,
la elevii mai puţin dotaţi, deci cu o capacitate mai mică de învăţare, s-a
dovedit că cel mai important factor care determină asimilarea materiei este
modul de prezentare şi de prelucrare a conţinutului.
Mijloacele
tehnice de instruire solicită simultan mai multe canale senzoriale fiind
caracterizate prin complexitate şi bogăţie informaţională. Ele ameliorează
rezultatele procesului de învăţământ şi capacitatea elevului de a percepe,
înregistra, prelucra şi interpreta mesajul informaţional. Comunicarea prin
intermediul mijloacelor tehnice, mai ales a celor audio-vizuale, măreşte
densitatea de informaţii transmise şi receptate în unitatea de timp, mijloceşte
obţinerea informaţiilor accesibile pentru o varietate mai largă de tipuri
umane, determină ca un număr mai mare de elevi să-şi formeze reprezentări
corecte şi ajută substanţial la aflarea informaţiilor de ultimă oră.
În
scopul atingerii obiectivelor procesului instructiv-educativ, prin alegerea
adecvată a mijloacelor de învăţământ, trebuie să se ţină seama de
particularităţile clasei de elevi şi de cunoaşterea mecanismelor psihologice a
tipului de învăţare care intervine în condiţiile concrete de la clasă. Fiecare
mijloc de învăţământ reprezintă o modalitate specifică de organizare şi
transmitere a cunoştinţelor, motiv pentru care profesorul este cel care trebuie
să găsească răspunsurile la întrebările de mai jos (M.Ionescu, 1982):
•
Ce influenţă au imaginile, simbolurile şi semnele asupra procesului memoriei
(fixarea, păstrarea şi actualizarea cunoştinţelor)?
•
Care este relaţia optimă dintre concret şi abstract în procesul înţelegerii?
•
Care este rolul schematizării şi al esenţializării materialului în procesul
învăţării?
După
cum s-a mai amintit, profesorul este acela care "produce"
instrumentele pedagogice şi situaţiile didactice. El îndrumă şi organizează
activitatea elevului adresându-se percepţiei şi stimulându-i activitatea
mintală. Prin urmare, la alegerea mijloacelor de învăţământ, se va ţine cont de
contribuţia acestora la:
•
transmiterea de informaţii noi;
•
formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale care sunt instrumentele
asimilării de noi cunoştinţe.
Suporturile
prezentate cu mijloacele de învăţământ nu sunt simple materiale intuitive: ele
devin utile numai dacă sunt utilizate efectiv. Mijloacele de învăţământ îşi
îndeplinesc funcţia didactică numai dacă ele contribuie la problematizări,
analize, clasificări etc. şi deci asigură procesului de predare-învăţare un
caracter complementar.
Tot
în contextul alegerii mijloacelor de învăţământ specifice mai trebuie semnalat
un lucru de loc de neglijat. Creşterea eficienţei procesului
instructiv-educativ nu intervine de la sine prin utilizarea unui singur mijloc
de învăţământ, oricât de bine conceput sau performant ar fi acesta. Procesul
didactic are loc în mediul complex al şcolii şi pentru asigurarea eficienţei
scontate, utilizarea mijlocului de învăţământ trebuie luată în considerare
într-un ansamblu de metode şi procedee (V.Creţu, M.Ionescu, 1982). Concluzia
imediată este necesitatea recurgerii la un sistem al mijloacelor de învăţământ.
Societatea
viitorului se va baza tot mai mult pe ceea ce putem numi că se reduce la
informaţie, iar informaţia îşi sporeşte vertiginos volumul. Volumului actual şi
viitor de informaţie îi poate face faţă doar computerul iar învăţământul
trebuie să întreprindă paşi serioşi în a-l integra în propriul sistem.
Bibliografie
Cerghit
Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Polirom, Iaşi,
2008;
Istrate
A., Mijloace de învăţământ în pedagogie, Ghid pentru profesori vol. II,
Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1982
împreună cu fişa de înscriere şi acordul de parteneriat
completat, semnat, ştampilat şi scanat.
Materialele pentru expoziţia internaţională se vor
trimite pe adresa Şcolii Gimnaziale „Vasile Alecsandri”,
str. Păşunii nr. 2 A, Baia Mare, jud. MM, cu menţiunea pe plic: Pentru
expoziţia internaţională OMUL DRAG DE LA CATEDRĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu