luni, 9 septembrie 2019

Săpun Maria Magdalena - Mijloace didactice inovatoare


Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0




Mijloace didactice inovatoare

Prof. Săpun Maria Magdalena
Liceul Tehnologic Bîlteni

                 Mijloacele  de  învăţământ  reprezintă  ansamblul  instrumentelor  materiale,  naturale,  tehnice, selectate şi adaptate la nivelul metodelor şi al procedeelor de instruire pentru realizarea eficientă a sarcinilor  proiectate  la  nivelul  activităţii  de  predare   -  învăţare    evaluare.Valoarea  mijloacelor  de învăţământ  în  lecţie  constă  în  aceea    folosite  cu  măiestrie  pedagogică  influenţează  în  mod substanţial procesul de cunoaştere, constituie un suport material al gândirii şi sporește considerabil posibilităţile de investigaţie. În lecţie, mijloacele de învăţământ antrenează capacităţile cognitive şi motrice şi-n acelaşi timp declanşează o atitudine afectiv emoţională, în scopul realizării obiectivelor urmărite.
                    Şcoala contemporană dispune de o gamă largă de mijloace de învăţământ pe care le foloseşte în  scopul  creşterii  randamentului  învăţării.  Aparatele  şi  trusele,  mulajele,  diapozitivele,  diafilmele, foliile  pentru  retroproiector  oferă  largi  posibilităţi  în  munca  profesorului  de  predare  şi  elevului  în activitatea de învăţare.
Mijloacele  de  învăţământ  îndeplinesc  mai  multe  funcţii  pedagogice  în  cadrul  activităţii  depredare – învăţare – evaluare:
·         Funcţia  de  comunicare  (informare)  constă  în  însuşirea  mijloacelor  de  învățământ  de  a comunica direct informaţii despre obiectivele şi fenomenele studiate spre deosebire de învăţămantul traditional,  unde  profesorul  constituie  principala  sursa  de  informaţii,  în  învăţământul  modern  atât profesorul, cât şi elevii au la dispoziţie o diversitate de surse de informaţii cu ajutorul cărora elevii asimileaza,  mai  usor  noi  cunoştinţe  şi-şi  consolidează  sistemul  de  noţiuni,  concepte,  judecăţi  de valoare   asupra   celor   mai   diferite   obiecte,   fenomene   şi   evenimente.   Elevul   nu   mai   primeşte cunoştinţele de-a gata, ci le dobândeşte prin efort personal, sub directa îndrumare a profesorului.
·         Funcţia  ilustrativ    demonstrativă  vine    susţină  şi    amelioreze  comunicarea  bazată  pe limbajul verbal, sa dovedească un adevăr a unui fapt sau a unei informaţii, sa prezinte (arate) elevilor experimente, operaţii de lucru, modele de comportare. Pe  cât  este  posibil,  profesorul  trebuie    folosească  în  lecţie  obiectele,  fenomenele  şi  procesele naturale (plante, animale, aparate , utilaje, instalaţii). Dar, neavând posibilitatea ca la fiecare lecţie să folosească  obiecte  şi  fenomene  în  stare  naturală,  recurge  la  substituirea  realităţii  prin  folosirea mijloacelor de învăţământ confecţionate intenţionat pentru a fi folosite în procesul de învăţământ.
·         Funcţia   formativă   se   valorifică   în   învăţământ   prin   creşterea   gradului   de   organizare   a informaţiei  transmise  şi  exersarea  capacitătii  operaţionale  a  proceselor  gândirii.  Mijloacele  de învăţământ prezintă importanţă nu numai pentru forţa lor de comunicare, ilustrare, comunicare.
·         Funcţia  stimulativă  (de  motivaţie  a  învăţării)  constă  în  provocarea  şi  dezvoltarea  motivaţiei pentru problemele studiate. O serie de cercetări psihopedagogice demonstrează că unele mijloace de învăţământ poartă, cu sine o anumită încărcătură emotională, şi că sunt capabile să trezească interesul şi curiozitatea pentru ceea ce urmează, să fie cunoscut de către elevi, să declanseze inpresii puternice, stări şi trăiri emotive, exemplu:   mijloacele vizuale reuşesc să trateze unele teme sau lecţii în mod atrăgător, captivant, să sensibilizeze şi să dezvolte motivaţia învăţării.
·         Funcţia de valoare a randamentului şcolar constă în posibilitatea mijloacelor de învăţământ de a  pune  în  evidentă  rezultatele  obţinute  de  elevi  în  procesul  de  învăţământ,  de  a  diagnostica  şi  a aprecia  progresele  înregistrate  de  elevi.  Cu  ajutorul  acestor  mijloace  se obţin  o  serie  de  informaţii referitoare  la  cunostinţele  stocate,  capacităti  şi  deprinderi  formate.  Astfel,    unele  diapozitive  sau secvenţe de film pot fi concepute în aşa fel încât să creeze situaţii problemă, să testeze posibilităţile elevilor de a opera cu datele învăţate, de a-i pune în postura să identifice, să compare, să interpreteze unele situaţii nou create şi să permită profesorului verificarea răspunsurilor date de elevi.
·         Forme de integrare a mijloacelor de învăţământ în lecţie

              Procesul de integrare a mijloacelor de învăţământ în lecţie solicită profesorului o pregătire şi activitate  complexă,  care  începe  cu  mult  înainte  de  desfăşurarea  lecţiei  propriu-zise  şi  se  închide odata cu stabilirea concluziilor desprinse din evaluarea acesteia, pe baza cărora se vor adopta apoi măsuri pentru optimizarea muncii şcolare.
               Înainte   de   începerea   lecţiei,   profesorul   stabileşte   mijloacele   de   învăţământ   necesare (aparatura, truse, subansamble, filme, folii, diapozitive), ţinând seama de obiectivele fundamentale şi specifice ale activitătii ce urmează să se desfasoare cu elevii, de cunatumul de cunoştinţe, priceperii şi  deprinderii  pe  care  trebuie    le  însuşească  aceştia.  Apoi  verifică  şi  pregăteşte  mijloacele  de învăţământ care vor fi folosite: truse, subansamble, reactivi, efectuează experimentul în cele mai mici detalii,  pregăteşte  materialelele  necesare  experimentelor  de  către  elevi  şi  fisele  de  lucru,  stabileşte modalităţile de efectuare a experimentului, sarcinile de lucru, concluziile parţiale şi finale ce urmează să fie desprinse din experimentele efectuate, elaboreaza probele de evaluare a rezultatelor.
              În succesiunea lecţiei, momentul ales trebuie să fie acela care dă posibilitatea profesorului ca prin   folosirea   mijlocului   de   învăţământ      înlesnească   întelegerea   cunoştinţelor,   formarea deprinderilor practice. Astfel, în lecţiile care au ca scop principal dobândirea de noi cunoştinţe şi-n cadrul  experimentelor  integrate,  mijloacele  de  învăţământ  se  folosesc  de  regulă  pe  tot  parcursul activităţii. În alte lecţii mijloacele de învăţământ pot fi folosite ca suport motivational la inceputul activităţii, ca şi pe parcursul acesteia, atunci cand se analizeaza un fenoment sau la sfârşitul lecţiei, ca modalitate de sistematizare şi consolidare a cunoştintelor predate.
               Forma de integrare a cunoştinţelor în lecţie variază şi în funcţie de tipul acestor mijloace. De didactice pe grupe mici de elevi, o munca didactica eficienta cu mare valoare formativă. În condiţiile experimentului   integrat,   mijloacele   de   învăţământ   trebuie   sa   fie   astfel   folosite   încât      dea posibilitatea fiecarui elev să dobândească, prin efort propriu, cea mai mare parte de cunoştinţe, iar restul    fie  desprinse  din  operaţiile  logice  rezultate  din  concluziile  experimentului  cu  ajutorul profesorului.
               Mijloacele  de  învăţământ  destinate  activitătii  cu  întreaga  clasa  (mijloace  audio    vizuale, tablouri, planşe, harţi) solicită din partea profesorului o activitate de antrenare permanentă a elevilor pentru însuşirea conţinutului informaţional al acestor mijloace de dirijare a atenţiei elevilor spre acele elemente  care  constintuie  esenţa  conţinutului,  valorificarea  informaţiilor  făncându-se,  de  regulă,  în conversaţie euristică.
            Oricare  ar  fi  forma  de  integrare  a  mijloacelor  de  învăţământ  în  lecţie,  folosirea  acestora trebuie înţeleasă, ca o necesitate, deoarece învăţarea este favorizată, sau îngreunată, de posibilităţile de acces la obiectul învăţării, adică la mijloacele de învăţare didactice.
            Mijloacele de învăţământ, devin o componentă importantă, a tehnologiei didactice moderne numai  în  măsura  în  care  profesorul  ştie    le  folosească  în  procesul  de  predare    învăţare  şi  să transforme cantitatea într-o nouă calitate a muncii didactice.

Bibliografie selectivă:
1.                  Bontaş Ioan, Tratat de Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2007
2.                  Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2007

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu