Proiectul Internațional “Omul drag de la
catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
Mijloacele de învăţământ
audio-vizuale în ora de limbi străine
Profesor Stancu Georgiana Silvia
Școala Gimnazială Nr.1 Florești, Giurgiu
Progresele
considerabile ale tehnicii moderne au determinat schimbări în metodele de
predare în general și în predarea limbilor străine, în special.
Ele
reprezintă o categorie importantă a mijloacelor de învăţământ. Au fost supuse
discuţiilor, deseori contradictorii, atât de către cercetătorii și
teoreticienii domeniului, cât și de către oamenii de școală. Ȋnsăși denumirea
lor a fost precizată ca urmare a unor confruntări metodologice.
Termenul
“audio-visual” a fost adoptat mai înainte în mediile universitare americane; el
s-a raspândit destul de repede, căci permitea desemnarea unui ansamblu de noi
situaţii și tehnici de clasă. Termenul „audiovizual” acoperă realităţii foarte
variate, pentru că toate disciplinele școlare pot să le întrebuinţeze.
Ȋn
Franţa, acest termen s-a răspândit imediat după război, moment
în care a fost creat Centrul Audio-vizual al Școlii Normale Superioare de la
Saint-Cloud. Henri Dieuzeide este de părere că tehnicile audio-vizuale sunt
„ansamblu de procedee electrice și electronice în scopul reproducerii și
difuzării imaginilor și sunetelor utilizate în receptarea colectivă sau
individuală organizată”.
Pentru Denis Girard aceste mijloace
constituie „ o întreagă gamă de tehnici utilizate mai mult sau mai puţin intensiv,
în cadrul orei de limbi”.
Auxiliare vizuale au fost folosite în
decursul anilor : tablouri, gravuri, ilustraţii, fotografii, cărţi poștale,
etc. Acestui material tradiţional, care este încă utilizat în școlile noastre,
se adaugă tabla albă, tabla interactivă, mijloc vizual foarte răspândit și
foarte eficace.
Ȋnsă era aparatelor a început :
diascop, episcop, proiectoare de imagini opace sau transparente, apoi discul,
magnetofonul și radioul, ca mijloace auditive. Dar, alături de toate acestea,
există tehnici audio-vizuale, care permit sincronizarea unui element sonor și a
unui element vizual : film animat, film sonor, televiziune,etc.,și, în sfârsit,
ca o sinteză a acestor mijloace, laboratorul de limbi.
De ce trebuie utilizate mijloacele
audio-vizuale?
Mai înainte de toate, pentru că din ce
în ce mai mult metodele moderne se forţează să înlocuiască învăţarea abstractă
de altădată cu o învăţare concretă, care să facă apel la simţurile elevului în
același timp cu al inteligenţei sale, o învăţare care să provoace și să reţină
mai ușor și mai eficace atenţia lui ,a elevului, o învăţare care facilitează
amintirea vie ale noţiunilor studiate; după aceea, trebuie utilizate mijloacele
audio-vizuale în procesul de predare-învăţare-evaluare pentru că exemplul
acestor mijloace ameliorează sensibil pronunţia elevilor, îi obișnuiește cu
limba studiată, având punct de plecare al tuturor achiziţiilor dialogul în
situaţii; pentru că aceste mijloace au avantajul de a se pune în serviciul
predării unei tehnici care permite atingerea în cel mai ușor mod, în cel mai
rapid și în cel mai durabil a scopurilor învăţarii unei limbi străine.
Specialișii consideră că utilizarea concomitentă a celor două mijloace (
auditive și vizuale ) permite, încă de la început, o înţelegere globală exactă,
eliminând limba maternă. Ȋntradevăr, proiecţia imaginilor, însoţită de dialog
subtitrat, elimină traducerea, intensificând în același timp ritmul
transmiterii informaţiilor. Pe de altă parte, aceste mijloace audio-vizuale
permit crearea abilităţilor și deprinderilor în limba străină, elevul este
aruncat într-o baie lingvistică mult mai densă decât aceea pe care profesorul ar
putea să o realizeze. Aparatele moderne permit astfel crearea de situaţii
necesare comunicării.
Marele avantaj al acestor mijloace
audio-vizuale este de a pune la dispoziţia elevilor :
a. un suport vizual sugestiv, care să
asigure înţelegerea (decodajul) fără să treacă prin intermediul limbii materne
b. înregistrarea limbiii reale
autentice
c. o folosire combinată a suportului
vizual cu înregistrarea care simulează condiţiile de învăţare ale limbii
materne, ţinând cont de necesitatea de a învinge, de a depăși deprinderile în
limba maternă.
Proiecţia permite o sporire liniară
considerabilă a imaginii și în felul acesta, detaliul izolat este evidenţiat,
iar esenţialul este subliniat.
Noile aparate îl eliberează într-o
anumită măsură pe profesor, dându-i posibilitatea să cunoască mai bine elevii
și să se concentreze asupra sarcinilor care îi revin ca organizator și
îndrumător al activităţii independente a elevilor.
Mijloacele audio-vizuale oferă și
avantajul posibilităţii de a urmări în grup fenomenul studiat. Toţi elevii,
simultan și fără să schimbe locul, pot observa și audia materialele elaborate
dinainte în mod corect și estetic. Se asigură astfel solicitarea tuturor
elevilor, iar concentrarea atenţiei se realizează relativ ușor datorită
fenomenelor de focalizare, ecranul - singurul loc luminat din sala de clasă –
sau o sursă sonoră, atrăgându-i pe toţi. Se poate afirma că atât proiecţia, cât
și sunetul disciplinează procesul de observaţie și atenţie, deoarece îi
antrenează pe elevi într-o organizare cronospaţială impusă, conferind eficienţă
sporită învăţământului în
raport cu mijloacele verbale sau cu materialul didactic tradiţional.
Filmul
și emisiunile de televiziune, reunind virtuţile imaginii cu cele ale mișcării,
aduc în faţa elevilor, după necesitate, fenomene, obiecte, procese pe care
desfășurarea lor în timp și spaţiu, încetineala excesivă sau rapiditatea
desfășurării le-ar face imposibil sau greu de urmărit. Pe bună dreptate se afirmă
în legătură cu cinematograful și T.V. că ceea ce merită mai multă atenţie este
caracterul de intensitate, de prezenţă obsedantă pe care ecranul poate să-l
confere obiectelor, proceselor și fenomenelor celor mai greu de sesizat, de
vizualizat sau de reprezentat.
Studiourile
de radio și televiziune din diferite ţări transmit numeroase emisiuni în
serviciul educaţiei și al învăţământului. Astfel, emisiunile pentru elevi din
ţara noastră, realizate pe baza programei școlare și a unor principii psihopedagogice
validate de cercetarea știinţifică, sunt destinate vizionării lor în lecţie sau
în timpul lor liber ( televiziunea școlară integrată).
Filmul sonor este auxiliarul audio
vizual cel mai fascinant și cel mai sugestiv pe care putem să inconcepem pentru
oră de limbi străine. Marele avantaj al filmului sonor este că el prezintă în
același timp imagini și sunete . Dacă noi preferăm pentru debutanți succesiunea
de imagini fixe și mute , pentru avansați filmele sonore au o efitienta imensă.
Există 3 tipuri de film care pot să
fie utilizate în orele de limbi străine :
- Filmul
documentar care inițiază elevii la aspectele de civilizație modul de viață
modul de gândire și de creație
propriu culturi străine a cărei limbă este decât produsul și expresia.
Documentarele în limbă română prezentând diferite aspecte ale vieții și al
civilizației românești, utilizate doar că suport vizual, pot să servească de
asemenea orelor de limbi străine pentru a declanșă conversația în limbă străină despre realitățile limbi
românești.
- Filmul artistic inspirat din operele literare și ale
autorilor studiați la clasă poate fii utilizat la liceu în momentul când se
studiază un text al operei sau autorului respectiv. Filme precum mizerabili, o
viață, roșu și negru etc sunt un excelent mijloc de a dezvoltă cunoștințele
culturare ale elevilor și de ale formă gustul artistic. Profesorul va face,
înainte de proiecția filmului prezentarea subiectului, a personajelor, el va
insistă pe anumite expresii familiare sau argotice utilizate de aceste
personaje. În filmele artistice, elevi întâlnesc un ritm mai rapid,o dicție mai
puțin îngrijită însă de asemenea aspecte ale vieții de zi cu zi, conventi
sociale. După ce proiecția este făcută, din lipsă de timp, în afară clasei
profesorul va discuta cu elevi săi diferite aspecte ale filmului.
- Filmul pedagogic este special conceput și realizat
pentru învățarea limbii străine. Se pot distinge două tipuri de filme
didactice
1. Filmul considerat ca un auxiliar
complementar al clasei, în auxiliar liber, în sensul că doar profesorul decide
cum exploatează filmului ținând cont de nevoile clasei
2. Filmul integrat, auxiliar
obligatoriu destinat să ilustreze o anumită metodă.
Utilizarea filmului în oră de limbi
străine răspunde exigențelor cele mai moderne. Prezenţa filmului în ora de
limbi străine nu va fi niciodată considerată ca un divertisment, căci filmul
este un instrument important de lucru din care se poate trage un maximum de
profit.
Televiziunea.Un pas înainte l-a
realizat învăţarea limbilor străine atunci când au putut fi realizate cursuri
complete de limbă, plecând de la sketch-uri.
Toate aceste mijloace audio-vizuale au
fost fondate pe același concept :
- învăţarea limbii străine ca mijloc
de comunicare, oferind prioritate oralului și fără recurs la limba maternă
- învăţarea în situaţii reale, prin
scenete audio-vizuale prezentate în filmele asociate unor dialoguri
pre-înregistrate
- unitatea didactică este decupată în
mai multe faze, pe parcursul cărora învăţarea se face în
mod activ.
Bibliografie :
1. H.
Dieuzeide, Les techniques
audio-visuelles, P.U.F., Paris, 1966, p.4.
2. D. Girard, Linguistique appliquée et didactique des
langues, A. Colin-Longman, Paris, 1972, p.34.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu