duminică, 8 septembrie 2019

Vlădescu Maria Mădălina - Art as a mean of teaching


Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0

Art as a mean of teaching

Vlădescu Maria Mădălina
Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Târgoviște


            Art has always been one of the most important components of the human spirit. From the Greek kalokagathia (harmonious developement of spirit, body and mind), passing through centuries of history and culture, we come to visual art, art therapy, self-knowledge through art, green arts, art expression, urban art. Everything that surrounds us seems to be somehow tied up to art: the way we feel, the way we express ourselves, the way we see and appreciate the world, the relationships we establish with other people, the self-improvement, the emotional enriching, the actions we make, even the way we live. It is obvious that creating artistic abilities to children becomes a necessity for a complete education because in today’s world it is more and more difficult to distinguish between authenticity and fake. Art can offer a sensitive dimension for the human conscience because any ability or competence we may possess through education, it’s rigid without the artistic vibration. Education based on art contributes to growing the human spirit and interpersonal relationships.
            If education means to create and maintain the moral and spiritual health of a society, than it is compulsory not to neglect the artistic competence. One of the oldest educational systems, of the Ancient Greek, cherished art as a main principle organizing human spirit and they combined intellectual formation with physical and spiritual education for a harmonious personality. Greeks, Platon especially, considered music as an art that ennobles the individual because it touches his heart, but it can also cultivate the rhythm and a certain intonation of the voice. When teaching Romanian Litterature, music can create a pleasant environment, but it can also be a mean to exteriorize one’s feelings.  For example, it can be useful in the approach of poetry. I used music when studying poets like Mihai Eminescu, George Bacovia, Nichita Stănescu. When we had to study Sara pe deal de Mihai Eminescu, I offered the students, beside the litterary text, a musical version (orchestrated by Vasile Popovici) and I asked them to appreciate the harmony between the text and the music. I also asked them to specify the emotions communicated through music and the impressions it induces to themselves. The literary text had a greater impact on them when I associated it with the music, the students were able to identify emotions, to appreciate the atmosphere, the relation between outer space and inner feelings.
For the study of George Bacovia I used another method: I presented the students several musical pieces (Gheorghe Iovu – “Nostalgie”, Yanni – “Rainmaker:, Demis Russos – “We pretend”, Vangelis – “Metallic rain”, Atticus Ross – “Panoramic”, Beethoven – “Silence”,  Mozart – “Requiem”, Samuel Barber – “Adagio for Strings”) and I asked them to choose one that they consider appropriated to express the  message of bacovian poetry, Décor or Lacustra. They could also propose themselves songs suitable for Bacovia’s texts. Through this exercise, students were able to establish connections between feelings, music and litterature, to identify and name emotions induced b a text, to develop interdisciplinary abilities. They were able to connect more intimately with the text itself, to enter the text world and they also acquired knowledge about composers or songs they didn’t know before. This kind of exercise stimulated their motivation for learning, they regarded poetry with more interest and it can help developing an  aesthetic sense.
But art does not reduce itself only to music. Painting it is a domain that can be largely explored in didactic activities. I used pictures by Bernard Fradin (“Cité lacustre”), Alfred Thorne (“Paysage lacustrine”), Joseph Hurard (“Paysage cotier”) and asked the students to associate one of them with “Lacustră” by George Bacovia and to explain and argument their choice. This way, they had to understand the message of the text, to connect with the emotions expressed by the poet so they can make a wittingly choice. For the poetry “Décor” by the same George Bacovia I used a didactic method, called “verbal painting”: children have to express verbally which elements would they choose to draw or paint, if they had to reproduce the text “Décor” at a visual level. They can be guided through questions like: “What kind of elements would you place in the foreground?”, “What would you put in the background?”, “What colours would you choose?”, “Would you use contrasts, shades?”. Through this method chidren enrich their vocabulary by using terms  from painting and develop their creativity as they are stimulated to imagine themselves a picture. The result is that they come to transpose themselves in the poet’s state of mind, in the poetry universe.
Such use of art not only openes the door for trans and interdisciplinarity, but it encourages empathy and the student can spiritually identify himself with the emotions expressed by the text. We also see here a more personal interaction with the text, which is important to create a personal opinion and encrease the self-esteem of the child who realizes that he can understand and connect with the text and his creator. The atmosphere in the class is nicer, students are more relaxed and human interactions are brighter and less conflictive.
For the epic and dramatic texts I used dramatizing method. For dramatic pieces it is obvious that mobilizing the students to play themselves in class some important scenes and characters can be interesting and helpful to understand the essence of the text and characters. For epic texts I made adaptations, made by myself with the participation of the students. For example, at the theme Moromeții by Marin Preda I chose the dinner scene, in the beginning, and asked some students, with some acting skills, to play the characters: Ilie, Catrina and the six children. They dressed in traditional clothes, made a traditional table to resemble the one from the novel and brought traditional dishes, wooden spoons to decorate the scene. For their collegues it was like the family itself had come to life, for the acting students the implication was total and they did everything very enthusiastic. They ended up by loving the novel. When I had to teach them the particulars of the characters in the same novel, Moromeții by Marin Preda, I used dramatizing method: I selected important quotes and replies from the novel and involved a couple of students to speak as if they were Ilie Moromete, Niculae, Catrina, the three older brothers, Tita and Ilinca. For the acting children it was an  interesting exercise because they had the opportunity to identify with the characters and know them intimately; for the rest of the class it was easier to identify the characters features because they seemed alive and the students felt like interacting with them. The same method was used when we discussed the novel Enigma Otiliei by George Călinescu. It was easier for the children to establish a relationship with the character, to understand  Otilia’s choice and establish her dominant features. Dramatization creates an atmosphere, a relaxing scenery, stimulates interaction between the students and it introduces them in the intimacy of the text.
At the same time, when discussing the novels, I used scenes from the movies made after literary works. It was the case of Moromeții by Marin Preda, where the movie catches very precisely the novel action and message. It would have been difficult to recreate in the classroom the scene  where the acacia is cut or when Ilie Moromete beats his older sons, so I presented the children those scenes in cinematographic versions. The cinematography can be very helpful in for books where the action takes place back in time ( the early XX-th century in Enigma Otiliei by George Calinescu) or in the village, during the interwar period (Moromeții by Marin Preda), because the space and the period are distant and strange for the students of the XXI-st century. They cannot know it by direct experience, so the movie is a good way to show them the space, the costumes, the aspect of the houses, the village or the city in that time. Instead of struggleing to picture a time or a space they have never seen, the students have the possibility to access them through movies.
The conclusion is that didactic activities are more dynamic, more pleasant and more attractive to children if art domains are implicated. The understanding and the motivation are stimulated and a child who is curious to see a new learning scenario will not flunk school repeatedly. If the student is involved in the process of learning using artistic activities he will also develop skills like creativity, specalized vocabulary, human interaction, cooperation, critical thinking, esthetic sense. Art not only charmes our senses, but it can also represent a complementary alternative to our children education because it teaches how to be human and to have all senses alive.      



Bibliografie:
Melnic, Tatiana, Dezvoltarea inteligențelor multiple la orele de literatură în Limba română, Revistă de gândire și cultură, nr. 3(225) 2014, Chișinău, anul XXIV.
Rusu, Marinela, (coordonator) THE ROLE OF EDUCATION THROUGH ART papers from conference Art and Personality, 2014.
Șchiopu, Consantin, Metodologia educației literar-artistice a elevilor, Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă”, Chișinău, 2016.
.


MARIA VLĂȘCEANU - EU, TU ŞI NOI COMUNICĂM


Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0




EU, TU ŞI NOI COMUNICĂM
Program de consiliere educaţională


Prof. MARIA VLĂȘCEANU
Șc. Gimn. TUDOR VLADIMIRESCU
Târgoviște - D-ța


Grup ţintă: 30 de elevi din clasele a VIII-a din Şc. Tudor Vladimirescu din Târgovişte, care participă la programul de consiliere educaţională.
Beneficiarii programului: elevii Şc. Tudor Vladimirescu; cadrele didactice din şcoală; părinţii elevilor; comunitatea locală.
Perioada de implementare: semestrul I an şcolar 2018-2019
ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE:
Conţinuturile propuse au fost structurate pe subpuncte:
§   EU
Existenţa noastră ca persoane, comunicarea cu ceilalţi are la bază propriile credinţe, percepţiile, valorile, nevoile şi sentimentele noastre. Este important ceea ce simţim faţă de noi înşine, sunt importante relaţiile pe care le avem cu ceilalţi, cum vedem  lumea. Cunoscându-ne punctele tari, care ne sunt speranţele şi visurile, vom înţelege ce fel de oameni suntem. Vom putea elabora propriile strategii de viaţă.
Activităţile din acest capitol sunt concepute pentru îmbunătăţirea respectului de sine şi sentimentul propriei valori a elevilor. Având un sentiment pozitiv al propriei valori vor face faţă mai uşor provocărilor vieţii, relaţionează, fiind mai puţin susceptibili de a avea prejudecăţi faţă de cei din jurul lor.
Activităţi:
AUTOCUNOAŞTERE
            Activităţile din acest capitol îi ajută pe elevi să investigheze propriile credinţe, sentimente, gânduri, experienţe de viaţă. Elevii vor fi capabili să descopere ce fel de oameni sunt, care sunt părţile lor tari, ce simt faţă de ei înşişi, care sunt posibilităţile lor, speranţele, scopurile şi visurile lor.
Îşi vor îmbunătăţi respectul faţă de sine şi sentimentul valorii proprii.
§ MĂ DESENEZ PE MINE
OBIECTIVE:
După realizarea acestei lecţii, elevii vor fi capabili:
1. să-şi prezinte propriile interese şi activităţi prin desen şi prin discuţii;
2. să exprime anumite lucruri despre ei prin desen şi prin discuţii;
3. să-şi recunoască anumite calităţi pozitive care le aparţin doar lor.
CONCEPTE CHEIE
            Atitudini
            Comportamente
            Sentimente
            Mândrie
            Respect de sine
INFORMAŢII PRELIMINARE
            Fiecare elev posedă calităţi unice, care fac din el o individualitate. Această activitate are rolul de a-i face pe elevi mândri de interesele lor, ridicându-le nivelul încrederii în propria persoană.
MATERIALE
Carioci, creioane, hârtie
ACTIVITATE
1. Elevii sunt împărţiţi pe grupe de câte trei sau cinci. Pentru a ieşi din rolul de profesor, mă voi include într-una din grupe. Acest lucru va crea un mediu prietenos. Atrag atenţia că este nevoie de respect reciproc, nimeni nu are voie să râdă de desenul altuia.
1.      Fiecare grupă va primi materialele necesare.
3.   Pe tablă voi afişa lista următoare. Elevii se vor gândi la:
- genul favorit de muzică;
- interesele sale;
- materia favorită în şcoală;
- culoarea favorită;
- activităţi preferate, hobby-uri.
4. Fiecare elev va desena pe hârtie aceste lucruri despre ei înşişi. Desenele vor fi simple, nu aşa de elaborate. Dacă sunt activităţi care nu pot fi exprimate prin desen, elevii vor recurge la soluţii cât mai creative. Le voi da un exemplu:
Dacă unui elev îi place înotul poate desena: un bazin de înot, un lac sau chiar un peşte. Dacă elevul nu poate reprezenta activitatea, poate folosi chiar şi cuvinte.
5.      Elevii vor arăta desenele coechipierilor. Se cere ca fiecare să explice:
A.                 Ce reprezintă fiecare desen;
B.                 De ce este deosebită fiecare activitate sau fiecare preocupare.
6.      După terminarea activităţii, elevul îşi va scrie numele pe desen. Toate desenele vor fi expuse pe un perete al clasei.
ACTIVITATE SUPLIMENTARĂ I.
            Într-o altă zi voi realiza aceeaşi activitate, cu menţiunea că elevii în loc să-şi  deseneze activităţile şi preocupările preferate, se vor desena pe ei înşişi luând parte la activităţi pe care cred că le-ar realiza foarte bine.
ACTIVITATE SUPLIMENTARĂ II:
            Elevii se vor gândi la ceva sau la cineva pe care l-au pierdut. Vor trebui fie să deseneze, fie să scrie o povestire sau un poem despre această pierdere. Doar dacă doresc pot arăta lucrările celorlalţi.
            După terminarea lucrărilor, se vor discuta aspecte legate de  ele. Această activitate poate contribui la procesul de vindecare. Nu este nimeni obligat să participe la activitate dacă nu doreşte.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢII:
v    A fost greu să vă imaginaţi ce să desenaţi ?
v    Cum v-aţi simţit înainte de a realiza lucrarea?
v    Ce fel de gânduri v-au trecut prin minte în timpul lucrului?
v    Cum vă simţiţi acum după ce lucrarea a fost terminată?
§   CINE SUNT EU?
OBIECTIVE:
După realizarea acestei lecţii, elevii vor fi capabili:
- să-şi exprime gândurile şi sentimentele lor despre problemele personale.
CONCEPT-CHEIE
Mândrie
Respect de sine
Imagine de sine
INFORMAŢII PRELIMINARE
            Această activitate este concepută pentru a-i obişnui în mod conştient pe elevi cu sentimente şi gânduri despre problemele lor personale. Elevii îşi vor da seama că au numeroase calităţi şi vor putea reflecta la calităţile lor admirabile. Vor realiza că fiecare persoană este unică. Fiecare are propria imagine de sine, formată din propriile atitudini, percepţii şi idei despre sine. De pildă, fiecare îl percepe pe profesorul clasei din perspectivă diferită.
Psihologul Wiliams James spune:
„ Ori de câte ori se întâlnesc doi oameni, sunt prezenţi de fapt şase, e vorba de fiecare individ, bărbat (sau femeie), aşa cum se vede el (ea), aşa cum este văzut (văzută) de ceilalţi şi de cum este el(ea) în realitate.”
                                    (Wiliams James, Principles of Psichology; New York;Holt, 1890, 2 Vol.)
MATERIALE
Fişa de lucru a elevilor: „Cine sunt eu?
Numele............................                                                                                 Data.......................
·         Oamenii de care îmi pasă cel mai mult în viaţă sunt.............................................
·         Mă simt mândru de mine când..............................................................................
·         Sunt o persoană plăcută pentru că.......................................................................
·         Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt...........................................................
·         Calităţile pe care le amir cel mai mult la ei sunt...............................................
·         Două din cele mai remarcabile calităţi ale mele sunt.............................................
§  Unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-am făcut în viaţă sunt....................
ACTIVITATE
Voi scrie pe tablă sintagma- Imagine de sine
Citatul de mai sus va fi  afişat la vedere.
1.      Elevii vor completa fişa de lucru cerându-le să răspundă sincer. Le voi explica faptul că li se cere să arate doar una din calităţile oamenilor pe care îi admiră cel mai mult. Li se va spune că nimeni nu va vedea ceea ce au scris pe fişă, nici chiar profesorul.  După  completarea fişei de lucru, le voi cere să să arate una dintre calităţile pe care au arătat că o admiră. Acestea vor fi listate pe tablă. Dacă apar repetiţii, în dreptul acesteia se va arăta câţi elevi s-au referit la acea calitate.
2.      După ce elevii răspund la întrebările pentru facilitatrea discuţiilor, pot face tot ceea ce doresc cu fişele lor.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢII :
v  A fost greu să răspundeţi la întrebările de pe fişă ? Explicaţi.
v  V-aţi simţit stânjeniţi sau vi s-a părut greu să scrieţi lucruri pozitive despre voi înşivă, chiar dacă ştiţi că nimeni nu va citi ceeea ce ați scris ? Explicaţi.
v  Cum vi se pare să vă folosiţi timpul pentru a vă gândi la calităţile voastre ?
Elevii vor citi calităţile scrise pe tablă. Vor fi întrebaţi:
v  Ce vă spune lista despre tipurile de oameni pe care îi admiraţi ? ( lista include, de obicei, doar trăsături pozitive)
v  Admirăm şi trăsături negative ale oamenilor?
v  Cum este influenţată imaginea de sine a fiecăruia de legăturile sale cu colegii, prietenii, profesorii, cu rudele sau cu părinţii ?
v  Cum comentaţi citatul de pe tablă ?
v  În ce fel ar trebui oamenii să-şi îmbogăţească imaginea de sine ?
v  Care sunt semnele că cineva are o foarte bună imagine de sine ?

BIBLIOGRAFIE
1. Abric, Jean Claude, Psihologia comunicării.Teorii şi metode, Ed. Polirom. (2002)
2. Amado, Giles, Guittet, Andre, Psihologia comunicării în grupuri, Ed. Polirom. (2007),
3. Atkinson, Robert, Povestea vieţii. Interviul. Ed. Pollirom. (2006),
4. Băban, Adriana, Consiliere educaţională, Psinet, Cluj-Napoca. (2001)
4. Baylon,Ch., Mignot, Comunicarea, Ed.Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi. .(2000),
5. Boncu, Ştefan, Psihologia influenţei sociale, Ed. Erota, (1999),
6. Birkenbihl,Vera, Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înţelege, Ed.GEMMA PRES. (2009),


VLASIE N. ELENA-VASILICA - OMUL DRAG DE LA CATEDRĂ


Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0




OMUL DRAG DE LA CATEDRĂ

VLASIE N. ELENA-VASILICA
Seminarul Teologic  Ortodox "Episcop  Ioan Popasu” Caransebeş
structură Grădiniţa P.P.1  Caransebeş

Cariera nu înseamnă nimic, dacă nu este parte a unei vocații. Când carierele se rup de vocație este semn de mare primejdie pentru o societate. Vocația are în ea o putere teandrică: puterea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin darurile pe care Dumnezeu le sădește în fiecare ființă."
Cel mai frumos lucru pe care îl poți primi în decursul unei zile în cadrul unei activități este:  ”- Doamna, pot să îți dau un pupic?  sau -Doamna, te iubesc!”, cuvinte spune de către copii din tot sufletul lor și le cițești în privire emoția, bucuria, sinceritatea cu care o spun. Eu, educatoarea, trebuie să fiu în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, bucuroasă, să vadă în mine un spijin, un ajutor, să fie acel cineva de care au ei nevoie, atunci când sunt lăsați în grădiniță, să se simtă ca acasă, să râdă.
            Cele mai importante lucruri pe care i le poți oferi unui copil de 3-4 ani sunt îmbrățișările din tot sufletul, încurajările permanente și pupicurile, că doar ești MAMI 2.
În accepțiunea psihologilor și a pedagogilor, cadrul didactic de la catedră trebuie să fie prietenul tău pentru ca învățarea să fie făcută din plăcere, fără a se simți constrânși, forțați și să nu intervină monotonia.O serie de factori educaționali contribuie la formarea tinerei generații, dar punctul forte îl are profesorul – prima dată este EDUCATOARE, ÎNVĂȚĂTOAREA, apoi DIRIGINTA.În societatea actuală au început să crescă exigențele față de activitatea și conduita oamenilor în toate împrejurările, în societate și în profesie. În  educatie, atitudinea și conduita profesorului în sistemul educativ trebuie să se ridice la cota cea mai înaltă.
Părinții au început să se intereseze din ce în ce mai mult de omul de la catedră, cine este cel care îl va întâmpina zi de zi pe copilul meu la grădiniță/școală? Oare se va comporta frumos cu el? Îi va înțelege nevoile lui? Este deschis la comunicare atât cu copilul cât și cu părintele?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care trebuie să răspundem în fiecare zi atunci când suntem la catedră și îndrumăm copiii. Faptele vorbesc, copiii sunt cartea noastră de vizită. Un copil fericit la grădiniță va fi un copil câștigat.
 Educatoare este prima persoană din cadrul sistemului de învățământ care ajută la dezvoltarea personalității copilului. Ea este baza piramidei de creștere și dezvoltare a micului om. De aceea educatoarea trebuie să fie permanent instruit, calificat, să aducă inovație în procesul instructiv educativ, să fie capabil să se integreze prin activități sociale, de ecologizare pentru contribuind astfel la progresul societății și a fi un exemplu pentru preșcolarii din grupă.
Având rolul de îndrumător, acesta contribuie la pregătirea omului pentru viață, activitate și creatie independentă. Profesorul are 2 roluri în școală pe care le desfășoară zi de zi: activitatea școlară și activitatea extrașcolară. Pentru a-și îndeplini rolul, educatorul/învățătorul trebuie să fie permanent în mijlocul preșcolarilor/elevilor, să constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate dinamică, entuziasmată.  În viziunea lui J. H. Pestalozzi educația trebuie să ajute natura umana să se dezvolte respectând particularitățile individuale. Rolul educației este de a stimula impulsul de afirmare, adică de a activa dezvoltarea, de a face ca ,,ochiul să vrea să vadă, urechea să vrea sa audă, piciorul să vrea să meargă, iar mâna să apuce...La fel inima vrea să creadă și să iubească, spiritul vrea sa gândească”.
Educatorul/învățătorul este cel care trebuie să descopere metode și procedeele eficace în formarea fiecărui copil în parte. Calitatea educației oferite de unitatea de învățământ  depinde de prestația pedagogică a cadrelor didactice, de atitudinea lor față de schimbare, de calitatea metodelor interactive și procedeelor didactice practicate. Munca în educație înseamnă acumulare de tensiune, presiune, concentrare, stres, responsabilitate pentru o clasă de 25 de preșcolari/elevi, dar și pentru fiecare elev în parte, reponsabilitate în fiecare ora, în fiecare pauză, la fiecare activitate extrascolară. Tactul pedagogic solicită inteligență, ingeniozitate și afectivitate în sensul de a acționa adecvat, suplu și creator în vederea reușitei depline a actului educațional.
Educatorul/învățătorul nu uită niciodată că trebuie să zâmbească. Dacă zâmbește, zâmbetul se va întoarce aproape mereu. Zâmbetul si râsul întaresc sistemul imunitar, apăra de boli, inspiră idei, atrag prietenii și înfrumusețeaza viața. Am învațat în 14 ani de activitate la catedră că generații  după generații că DACĂ AI CARTE, AI ȘI PARTE. Ceea ce facem pentru alții și pentru lumea întreaga ramâne si este nemuritor!  Rămâneți implicați!
Bibliografie:
1. Cretu, T. – Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005 1
3. Cucos, C. – Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2000
5. Faber, A. ; Maylish, Elaine – Comunicarea eficienta cu copiii, acasa si la scoala, Editura
,,Curtea Veche”, Bucuresti, 2002

VOICU CORINA VALENTINA, Exemple de bună practică privind inovarea în procesul de predare învățare, la disciplina istorie


Proiectul Internațional "Omul drag de la catedră"
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0



Exemple de bună practică privind inovarea în procesul de predare învățare,  la disciplina istorie
Prof. Istorie VOICU CORINA VALENTINA, Liceul Tehnologic Aiud

În vederea obținerii calității în educație, rolul strategiei didactice este să se obțină eficientizarea procesului didactic de predare-învățare, prin mai multe acțiuni.
Atenţie: în centrul acțiunii se află elevul, nu profesorul!
Elevii obțin o educație de calitate, se implică în demersul educativ, lecțiile sunt mai
 antrenante și mai plăcute, le crește respectul de sine și aprecierea celorlalți colegi.
Profesorul are ocazia să vadă altfel, implicarea elevilor, imaginația, creativitatea și gândirea lor logică. Elevul devine din receptor pasiv de informații, un personaj activ, implicat profund în actul de predare-învățare.
Gândirea lecției în contexte extrașcolare (în afara sălii de clasă), prin organizarea unor lecţii/simpozioane la Biblioteca Municipală Aiud sau la Primăria Municipiului Aiud. Astfel elevii vin în contact direct cu cărțile de istorie și se simt încurajați să le citească. Elevii socializează cu personalități locale, care fac istorie: d-na Primar, consilieri locali, juriști etc
Elevii au participat la diverse activități educative realizate în strânsă colaborare cu autoritățile locale, într-un cadru deosebit, în sala I.C.Brătianu, din Primăria Municipiului Aiud: simpozioane, conferințe, sesiuni științifice etc.
Educație personalizată pentru fiecare elev, în funcție de tipul de învățare pe care îl are: pt auditivă  și vizuală elevii urmăresc filmul Auschwitz, lagărul morții, pt cea kinestezică li se cere să facă mulajul unei piramide, sau o planșă cu Egiptul antic, Roma antică.
Profesorul devine un ghid în experiențele de cercetare digitală a elevilor, astfel elevilor li se cere să pregătească ppt-uri despre  Marea Unire de la 1918. Prin munca de cercetare şi documentare efectuată, elevii se informează despre subiectul dat, arată că stăpânesc mijloacele tehnice: PC-ul, programele word și ppt. În acest context se combină utilul cu plăcutul, munca de cercetare cu simpatia elevilor pt tehnologia modernă. Parteneriatul derulat de Primăria Municipiului Aiud, cu Biblioteca L. Rebreanu și Societatea culturală ASTRA, Despărțământul Ovidiu Hulea Aiud și principalele unități de învățământ din Municipiu a avut drept rezultat organizarea unei expoziții cu titlul 100 de personalități care au făcut România modernă, la care au fost expuse lucrările elevilor de la Liceul Tehnologic Aiud.
Implică elevii în proiecte reale. Astăzi, un număr tot mai mare de tineri învaţă prin derularea de proiecte care le solicita să efectueze cercetări dincolo de graniţele unui subiect, să creeze un produs de calitate profesională care cere mai multe proiecte, și să prezinte munca lor in fața colegilor, profesorilor și părinților. O echipă de fete din clasa XI B (Avangardistele), de la Liceul Tehnologic Aiud, coordonate de d-na prof. de istorie, Voicu Corina  au  participat la proiectul organizat de Comisia Europeană,  Europa, casa noastră, în care și-au propus să realizeze o pagină de facebook în care să prezinte obiectivele istorice, religioase și culturale ale orașului Aiud.
Alt proiect Joc de strategie politica locală, organizat de Primăria Municipiului Aiud și Fundația germană Friedrich Ebert Stiftung, care și-a propus ca pe parcursul a două zile să familiarizeze elevii din Municipiul Aiud cu modul de conducere a unui oraș, cu activitatea pe care o desfășoară Primarul, consilierii locali, cu proiectele de lege sau modul în care se propun spre aprobare articolele aflate pe Ordinea de zi. Elevii au desfășuarat activități practice care să sistematizeze informațiile prezentate, au jucat roluri care au scos în evidență principiul separării puterii în stat, au simulat eficient dezbaterile realizate pe marginea unor subiecte controversate precum câinii vagabonzi, renovarea spitalului municipal etc. Ei s-au arătat încântați de activitățile desfășurate și de modul în care au învățat istorie.
Îndrumă/ajută elevii să devină profesor. Astfel elevii primesc fișe despre Primul război mondial, le analizează, desemnează un lider care joacă rolul de profesor și vine în fața clasei pt a prezenta lecția și a răspunde la întrebări. În acest mod unii dintre ei își găsesc vocația de profesor/educator și își dau seama că le place această meserie. Metoda poate să-i ajute în orientarea lor în carieră și în formarea lor profesională. O altă perspectivă poate fi oferită de rolul de ghid pe care elevii îl pot juca în promovarea unor obiective turistice/religioase/istorice din Municipiul Aiud. Acest lucru a fost exemplificat prin promovarea de către elevi a monumentului Calvarul Aiudului, ridicat în memoria victimelor anticomuniste ucise în Penitenciarul Aiud în perioada comunistă.
 Măsoară ceea ce contează. Evaluarea contează. Ceea ce alegem să evaluăm determină în mod inevitabil ceea ce este învățat. Și felul în care evaluăm lucrul respectiv determină modul în care îl predăm. Astfel, întrebarea pe care trebuie să și-o pună fiecare sistem educațional este: Chiar evaluăm ceea ce vrem ca elevii să știe când termină școala? Dacă vrem ca elevii noștri să plece din școală pregătiți pentru perioada de vârstă adulta, trebuie să ne asiguram ca au experimentat și și-au însușit abilitățile așteptate de lumea reală. Elevii nu au nevoie doar de informații teoretice referitoare la un anunumit domeniu de activitate! Elevii au nevoie să experimenteze ceea ce învață, să se implice pe plan local, să se identifice cu comunitatea locală. Prin activitățile inițiate în colaborare cu Primăria Municipiului Aiud am răspuns nevoii de formare a elevilor și am găsit pârghiile necesare pt a asigura o educație de calitate în conformitate cu generația din zilele noastre. Tinerii se schimbă, la fel trebuie să ne schimbăm și noi și să venim în întâmpinarea elevilor cu metode și tehnici cât mai atractive și cât mai adaptată la necesitățile educaționale din zilele noastre.

Vug Adela- Eleonora, „DESPRE NOI... CEI DIN GRĂDINIȚĂ!”



Proiectul Internațional "Omul drag de la catedră"
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0



„DESPRE NOI... CEI DIN GRĂDINIȚĂ!”

                                                                                                 Prof. înv.preşc. Vug Adela- Eleonora
                                                                                                 Grădiniţa PP Nr.5 Lugoj


          ,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
                                                                     (Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. Noi dascălii, avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psiho-intelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate.
După o binecunoscută clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de dincolo de procesul de învăţământ, apare sub două aspecte principale: educaţia informală – reprezintă influenţa incidentală a mediului social transmisă prin situaţiile vieţii de zi cu zi și  educaţia non-formală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul unor organizaţii cu caracter educativ.
Activităţile extracurriculare au un rol extrem de important în formarea unei personalităţi armonioase a copilului. Prezentul solicită afirmarea unei personalităţi competitive, capabile să-şi modeleze viitorul, de aceea educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalităţii şi talentelor copilului, pregătindu-l pentru viaţa activă ca adult. Prin activităţile extracurriculare se urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
• În cadrul acţiunilor turistice, copiii îşi pot forma afecţiunea faţă de natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă sau li se spune în legătura cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
• În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.
• Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale ţării.
• Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul face astfel cunoştinţă cu lumea artei.
• Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător, a unor zone geografice şi locuri istorice. În felul acesta dobândesc o mare cantitate de informaţii.
            Indiferent ce formă îmbracă, călătoria se constituie într-un eveniment atractiv în ansamblul formelor de instrucţie şi educaţie şi un prilej de destindere a relaţiei dascăl-elev.
            Excursiile au cea mai mare însemnătate în sistemul şcolar, asigurând într-un timp scurt, cu efort fizic, material şi financiar minim, un maximum de cunoaştere. Din acest punct de vedere excursia şcolară poate fi parte integrantă a procesului de învăţământ fiind considerată activitate extracurriculară, metodă de învăţământ sau activitate complementară.
            Efectul instructiv-educativ al excursiei şcolare depinde în mare măsură de organizarea ei şi de valorificarea materialului colectat, a documentării în general, de pregătirea acesteia.
            Organizarea periodică de excursii,  oferă pe lângă momente distractive de neuitat şi comportamente sociale ca: ataşament, prietenie, întrajutorare, grijă faţă de sine şi faţă de cei apropiaţi, spiritul colectiv şi altele. În cadrul excursiilor obiectivele didactice şi cele pedagogice, interferează spre acelaşi scop: formarea şi dezvoltarea copilului prin participarea lui directă, activă şi nemijlocită la acţiuni care  să-l solicite şi să-i dezvolte principalele caracteristici ale vieţii psihice, atenţia, memoria, curajul, gândirea creatoare, voinţa, îndemânarea, rapiditatea şi, nu în ultimul rând, spiritul de prietenie. Prin excursie se realizează şi unele sarcini ale educaţiei-fizice: călirea fizică, întărirea sănătăţii, dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor motorii.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie. Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens.
Serbarea este o formă atractivă de învăţare (joacă-învăţare) ce cointeresează copiii, făcându-i să participe activ. Educatoarea are rolul de a ghida şi sprijini copilul în dezvoltarea aptitudinilor, dar are nevoie şi de participarea activă a părinţilor pentru a duce la bun sfârşit un asemenea tip de activitate. Este foarte important ca toţi părinţii să înţeleagă că fiecare copil primeşte rolul potrivit în programul unei serbări, în funcţie de aptitudini şi talent. Pregătirea oricărei serbări necesită întocmirea unui program compus din cele mai frumoase şi mai potrivite poezii, cântece şi dansuri.
Din varietatea serbărilor organizate în grădiniţă, cele mai des întâlnite sunt cele prilejuite de marile aniversări: 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Serbările de Crăciun, de Ziua Mamei, Ziua Copilului Ziua Învățătorului, serbările de sfârşit de an şcolar.
Serbările ca activităţi extracurrriculare, au o deosebită valoare formativă în viaţa copilului, contribuind la educarea lui multilaterală în general şi la educaţia estetică în special, constituind un mijloc eficient de a introduce în viaţa preşcolarului arta, sub toate aspectele sale.
Educatoarea contribuie la dezvoltarea creativităţii artistice a copiilor prin: cunoaşterea aptitudinilor creatoare a acestora, exerciţii de iniţiere în tehnica creaţiei artistice şi prin lărgirea continuă a orizontului lor artistic. Serbarea nu poate înlocui lecţia, dar prin ea se fixează cunoştinţe, priceperi şi deprinderi dobândite în cadrul activităţilor obligatorii.
În afară de scopul educativ propus, serbările creează o apropiere mai mare între dascăl şi copil, deci implicit între dascăl şi părinţi, fiind singura modalitate  prin care se creează un cadru mai intim între cei trei factori: educatoare-copii-părinţi.
Serbarea este un moment de sărbătoare în cadrul grupei, un eveniment de neuitat, stimulând copiii să-şi însuşească variate forme ale artei, să reţină tot ce este frumos şi rămâne întipărită în mintea şi sufletul copiilor pentru mai mult timp, lăsând urme în conştiinţa lor.
 În concluzie serbarea este un factor important de educaţie, care completează învăţământul propriu-zis, având avantajul că totul se face în mod firesc, printr-o muncă nesilită, fapt ce îi conferă o mai mare eficienţă.
Considerăm că grădinița și școala trebuie să acorde o atenţie deosebită desfăşurării activităţilor extracurriculare de calitate, care să-i implice activ pe copii, să-i provoace la căutări, cugetări, alegeri, acţiuni. Este important ca aceste activităţi să acopere cât mai multe domenii,  să răspundă intereselor copiilor, să ducă la dezvoltarea personalităţii lor sub toate aspectele.

Bibliografie:

-          Almaş D. – Popasuri la vetrele istorice româneşti,  E.D.P. Bucureşti, 1981
-          Casetti Aniela – Valorificarea valenţelor formative ale activităţiilor turistice, Revista Învăţământul   Preşcolar, nr. 3-4/2004 şi 1-2/2005
-          Franţ Ancuţa Ioana – Turismul şcolar,  Ed. Mirton, Timişoara, 2003