Proiectul Internațional “Omul drag de la
catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
DASCĂLUL, PĂRINTELE ADOPTIV DE LA
CATEDRĂ
Elena Mihaela Strâmbeanu, Școala Postliceală Sanitară
,,Fundeni”, București
Medic, medicină generală, specialități medicale
,,Gândeşte-te că lecţia este un spectacol ce trebuie
pregătit. Tu opreşte-ţi rolul secundar, dar interpretează-l astfel încât să
poată fi răsplătit cu un Oscar.”
G. Corniţă
În viitor, educaţia
va pune la mare încercare practica şcolară şi rolul profesorului. Învăţământul
modern se adaptează transformărilor profunde produse în societate şi prezintă
interesul a oferi o nouă înfăţişare relaţiei profesor-elev. Aceasta devine un
parteneriat, un veritabil dialog al cărui rezultat final să fie succesul
şcolar.
Rolul profesorului
este în schimbare, într-o lume în care misterul învăluie totul şi nu permite
inteligenţei umane să deţină adevărul suprem. Pedagogia contemporană propune
profesorului rolul de dirijor, elevul devenind astfel capabil de învăţare
eficientă.
Actori pe scena
învăţământului românesc, elevii şi profesorii trebuie să ofere un spectacol la
sfârşitul căruia publicul să aplaude furtunos.
Promovarea unei
pedagogii moderne ale cărei rezultate să fie aplicarea unor metode active din
partea cadrului didactic, obţinerea de către elevi a unui randament şcolar
superior, precum şi aprecierea şcolii în comunitate.
Pentru realizarea
acestor obiective, tindem către creşterea capacităţii de adaptare a cadrului
didactic la particularităţile generaţiilor şcolare actuale, valorizarea
potenţialului creativ al cadrelor didactice în vederea îmbunătăţirii continue a
serviciilor educaţionale, valorificarea proiectelor educaţionale, promovarea
imaginii şcolii în comunitate şi în alte şcoli din ţară.
O categorie a
cadrelor didactice este reprezentată de profesorul de limbi moderne. Acesta
este persoana care îşi consacră o parte din viaţă formării şi educării
tinerilor în spiritul deschideri către lume, al respectului şi toleranţei, al
valorilor morale şi culturale. Această sarcină asumată capătă forme concrete
prin facilitarea achiziţiei de către elevii săi a abilităţilor de comunicare ce
le vor permite să-şi creeze şi să întreţină contacte cu alofoni, să realizeze
obiective de studiu sau de cercetare, să exercite activităţi economice în ţara
lor sau în Europa Unită, să-şi formeze o altă viziune despre propria moştenire
culturală sau despre a celor cu care
intră în contact. După cum se observă, predarea-învăţarea unei limbi străine nu
înseamnă doar accederea la un mijloc de comunicare.
Toate sarcinile enumerate mai sus sunt şi ale
profesorului de limbi străine, limbi care prin dimensiunea lor interculturală şi
răspândirea europeană, devin un mod de viaţă.
La reuniunea de la
Barcelona din 2002, şefii de stat şi de guverne, înainte de lărgirea succesivă
a Uniunii europene, s-au angajat să iniţieze şi să consolideze studiul limbilor
moderne de la o vârstă cât mai fragedă. Astfel, fiecare elev din primară,
gimnaziu sau liceu trebuie să aibă posibilitatea să înveţe cel puţin 2 limbi
europene în afara limbii materne, pentru a favoriza integrarea europeană,
mobilitatea profesională şi culturală în
calitate de viitori cetăţeni ai Europei unite.
Drept urmare,
importanţa profesorului de limbi moderne, a crescut considerabil, iar
îndatoririle sale s-au diversificat. Pe lângă mijlocul de comunicare pe care îl
constituie limba, apare şi necesitatea integrării dimensiunii interculturale în
formarea elevilor noştri, cetăţeni europeni cu drepturi depline.
Cum considerăm că
putem atinge astfel de scopuri majore? Care sunt mijloacele şi metodele de care
dispunem? Suntem în pas cu Europa sau în urma ei în predarea-învăţarea limbilor
moderne? Avem acces la cele mai noi tehnici şi metode de predare? Cum le aplicăm?
Acestea sunt doar
unele dintre frământările profesorilor de limbi moderne la care acest act
educativ încearcă să răspundă. Pentru realizarea acestor deziderate, profesorii
de limbi moderne contribuie la crearea şi consolidarea încrederii în
necesitatea studiului unei limbi moderne; promovarea unor metode de bune
practici în predarea limbilor moderne şi consolidarea interesului pentru
limbile moderne; prezentarea unor metode şi tehnici novatoare în predarea
limbilor moderne; cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor
civice şi culturale europene.
Aceste
deziderate se realizează prin educația preuniversitară, strategiile și metodele
folosite în eficientizarea actului de predare-învățare-evaluare, metode și tehnici
noi de predare menite să diversifice actul educativ, diversitatea și integrarea
ca forme majore de acceptare a celuilalt în mediul școlar, posibilitățile de
dezvoltare a personalității în cadrul activităților extracurriculare precum și
promovarea acestora în mediul școlar.
Elevii se schimbă
odată cu lumea într-un ritm amețitor, iar noi ca mentori suntem nevoiți să
ținem pasul cu aceste schimbări. Acest tip de educație se adresează acelora
dintre noi care înțeleg că doar printr-un schimb permanent de păreri și opinii
putem progresa. Interactivitatea menține atât corpul cât și sufletul tânăr:
corpul pentru ca activitățile extracurriculare ne tonifică fizic iar sufletul
pentru că ne putem întotdeauna raporta la noile tendințe în materie. În
ultimele decenii școala românească și-a schimat ușor cursul aliniându-se
trendurilor europene și a integrat în cadrul său tot mai multe activități
practice și extracurriculare. De aceea politicile educaționale vizează în
primul rând schimbul reciproc de informații ca imbold pentru o activitate
susținută.
Perfecţionarea
cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut pedagogic şi social proiectată,
realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţământ, cu funcţie
managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învăţământ, a toate
nivelurile de referinţă (funcţional-structural-operaţional). Profesorii joacă
un rol crucial în determinarea calităţii educaţiei, inclusiv a educaţiei
artistice. În școala românească există o preocupare majoră pentru desfăşurarea
unor acţiuni menite să educe copiii de vârstă preşcolară şi şcolară în spiritul
dragostei pentru frumos. Copilul este fascinat de culoare şi de ce poate
realiza cu ea.
Prin activităţile din
cadrul domeniului estetic si creativ şi din cadrul domeniul om şi societate
putem foarte bine stimula creativitatea şi expresivitatea elevilor, putem
cultiva sensibilitatea şi capacitatea de a desprinde, cunoaşte şi înţelege
frumosul din natură, artă şi viaţă socială. Prin aceste forme de activităţi
trebuie să vorbim sufletului, imaginaţiei, simţurilor iar pentru ca imaginaţia
să se vadă totul trebuie îmbrăcat în formă şi culoare, pentru a atrage elevul.
Activitățile
educaționale artistice urmăresc îndreptarea atenţiei cadrelor didactice spre
importanţa sărbătoririi diferitelor evenimente în formarea şi educarea simţului
estetic şi creativ al copiilor. Prin aceste
activități ne propunem să facem cunoscute metodele şi tehnicile de lucru
utilizate în activităţile cu elevii, în vederea îmbunătăţirii calităţii
educaţiei prin artă.
Astfel, realizăm stimularea
interesului cadrelor didactice pentru utilizarea unor strategii inovatoare în
cadrul activităţilor desfăşurate cu copiii, în vederea îmbunătăţirii calităţii
educaţiei prin artă, dezvoltarea personală şi socioprofesionala a cadrelor
didactice, promovarea educaţiei prin artă prin implicarea şi mobilizarea
efectivă a elevilor, a cadrelor didactice, a părinţilor şi comunităţii locale, popularizarea
experienţelor de bună practică în rândul cadrelor didactice; abordarea
educaţiei prin artă.
BIBLIOGRAFIE
1.
Marcus, S, Competența
didactică, Editura ALL, București, 1999
2.
Mitrofan, N, Aptitudinea
pedagogică, Editura Academiei, București, 1988
3.
Neculau, A, Statutul
și rolul profesorului în activitatea școlară, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1978
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu