Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
Câteva aspecte metodice privind unele dificultăți de
învăţare a matematicii
Prof. Popa Lăcrimioara
Şcoala Gimnazială nr. 1 Derna
„Învăţarea trece în mod inevitabil prin
greşeală şi eşec, înainte de a ajunge la reuşită. Or, educaţia, de cele mai
multe ori, nu ţine seama de acest lucru. Educaţia are tendinţa de a aşeza
greşeala şi eşecul sub semnul infracţiunii, al păcatului, al pedepsei”.
Solomon
Marcus
Esenţa rolului nostru de cadre
didactice este acela de a provoca elevul să iasă din sine, să ia contact cu
realitatea înconjurătoare şi să-şi asume rolul de coparticipant la sensurile
lumii. Scopul educației este acela de a crea entuziasm. Despre strategiile
didactice s-a discutat şi se discută îndelung, specialiştii accentuând rolul
tehnicilor moderne în predare. De la an la an lucrurile se complică prin
introducerea unor concepte complexe, sonore. Putem inova la nesfârşit sau putem
rămâne fideli metodelor tradiţionale. Metode care dau rezultate la o clasă nu răspund
cerințelor elevilor altei clase. Luaţi fiecare în parte, a devenit limpede că,
mai ales acolo unde elevul se confruntă cu probleme de ordin emoţional, trebuie
să ne dovedim abilităţile de dascăl.
Exemple de elevi cu dificultăţi de
învățare a matematicii avem toţi la îndemână, căci societatea, aşa cum este ea
alcătuită acum, ne oferă prea multe situaţii de genul acesta: copii ai căror
părinţi sunt plecaţi în străinătate la muncă şi rămân cu bunicii prea bătrâni,
prea bolnavi să le mai poarte de grijă, copii abandonaţi, copii prea trişti,
dar totuşi copii la care încercăm să ajungem. Nu mai avem nevoie de statistici,
îi vedem zilnic în faţa noastră.
Majoritatea psihopedagogilor admit
că principalii factori ai dezvoltării şi formării fiinţei umane sunt zestrea sa
ereditară, mediul în care trăieşte şi educaţia pe care o primeşte. (Ioan Jinga
şi Elena Istrate – Manual de pedagogie, ed. All Educaţional, 1998). Pe de altă
parte, după opinia lui Constantin Cucoş, ar trebui să plecăm de la o premisă
optimistă, în sensul că orice copil poate fi învăţat cu sau pentru ceva, cu
condiţia alegerii celor mai potrivite metode şi mijloace de educație
(Pedagogie, Ed Polirom, 2000).
Alina
Petrescu (2007) descrie câțiva indicii de identificare a copiilor cu
dificultăți de învățare a matematicii. Ea specifică, că mulți dintre copiii
mici fac adesea erori, până la un punct, firești, însă indicii de identificare
a copiilor cu dificultăți de învățare sunt gravitatea,
claritatea cu care se evidențiază și persistența in timp a erorilor.
Câteva exemple ar fi: dificultăți în
a-și aminti numere; dificultăți în citirea și scrierea numerelor; dificultăți
în a efectua operații matematice cu numere; inversează cifrele sau numerele
(ex: 59 cu 95); dificultăți în a înțelege sensul problemelor; dificultăți în a
lectura un text matematic; dificultăți de reamintire a simbolurilor, operațiilor
matematice; dificultăți de operare cu unități de măsură; dificultăți în a
rezolva probleme.
Aceste dificultăți provin
deseori din aplicarea greșită a metodelor pedagogice, din incapacitatea profesorului
de a evalua gradul de înțelegere a elevului pentru o anumită sarcina,
bazându-se pe rezolvare mecanică, în detrimentul celei logice, pe necunoașterea
terminologiei matematicii etc.
Însuși limbajul matematic,
care este foarte precis, creează probleme importante. Unele cuvinte au mai
multe semnificații: cât, rest, putere, bază, exponent iar altele pot fi sursa
de confuzie: sumă, deîmpărțit, element, mulțime.
Unii
elevi sunt capabili sa efectueze operațiile matematice, dar nu ajung la rezultatul corect deoarece nu pot înțelege
enunțurile. Manualele folosite la toate nivelurile implică un vocabular și
structuri lingvistice care depășește nivelul celor care le utilizează.
Petrescu,
A. (2007) menționează că deși există multe metode de evaluare, cea mai bună o
consideră a fi observația. Ea a observat câteva dificultăți de învățare, la
elevii cu discalculie din clasele III– VII: la adunările numerelor de doua
cifre, în loc să adune mai întâi unitățile și apoi zecile, ei adună toate
cifrele în același timp. Încep sa efectueze adunarea și scăderea din partea
stângă și nu din dreaptă; la scădere, ei efectuează scăderea cifrei mai mici
din cea mai mare, indiferent de poziția acestora; nu își dau prea bine seama de
rolul cifrei într-un calcul; la adunarea de numere de două și trei cifre, nu
știu ce să facă dacă suma a două cifre depășește zece; într-o problemă nu știu
ce operație să folosească în calcul.
Matematica
studiază concepte, cum ar fi adunarea, numerele naturale, unități de măsură,
vectori, serii, funcții, ecuații, etc. În formarea numărului sunt implicate atât
analiza în lucrul cu obiectele și procesul numărării, cât și sinteza în
reprezentarea mulțimii și proprietăților ei. Prin urmare, noțiunea implică dobândirea
capacității de analiză și sinteză în acțiunea cu obiectele. Noțiunile
matematice intervin în judecăți și raționamente care stau la baza rezolvării
problemelor. Numerația necesită o perfecționare a mecanismelor analitico-sintetice,
fiind implicate în percepție și conceptualizare. Prin urmare, dificultățile de
analiză și sinteză ale copiilor cu dificultăți de învățare determină uneori dizabilitățile
matematice ale acestora. (după Petrescu, A. 2007)
Pentru
a veni în ajutorul copiilor care au dificultăți în învățarea matematicii s-au
făcut numeroase studii, dar s-a observat ca o regulă generală faptul că e
foarte important să se facă mult mai mult apel la lucrul cu obiecte concrete,
la situații reale în care elevul să fie implicat cat mai activ. Totodată s-a
observat că nu există anumite strategii exacte de intervenție care să
funcționeze după șablon, ci intervenția trebuie mereu adaptată în funcție de
specificul dificultăților cu care se confruntă fiecare elev, de specificul personalității
sale, al ritmului sau de învățare și al modalității cognitive.
Petrescu,
A. (2007) susține că dificultățile de învățare pot fi depășite dacă se ține
cont de următoarele aspecte: erorile comise de elev, motivele pentru care apar
și modul de rezolvare. Profesorii trebuie să facă apel la trei moduri de
reprezentare a conceptelor matematice:
- modul concret, care implica efectuarea de
operații concrete și participarea activă a elevului.
- modul imagistic, care utilizează pictograme,
grafică și alte procedee vizuale.
- modul simbolic, care recurge la simboluri
matematice.
Profesorii de
matematica trebuie să facă apel progresiv la cele trei metode de reprezentare,
exact în ordinea enumerată. Altfel, înainte de a stăpâni un mod de
reprezentare, el va trebui să-l aplice la cel explicat curent.
Trecând progresiv de
la modul concret la cel simbolic, elevii învață într-un mod adaptat cerințelor
lor. De asemenea, ei nu vor mai fi inhibați de frica de a greși. Acest mod de
învățare a matematicii face apel la lucrul cu obiecte, la experiențe directe și
activități concrete, elevilor cu dificultăți de învățare trebuind să li se
ofere un climat și materiale propice dificultăților lor. Va trebui respectat și
ritmul de învățare al elevului sau al grupului de lucru. Este mai important ca
elevii să lucreze zilnic, decât să lucreze mult, același tip de exerciții.
Învățarea trebuie să
facă apel la activitățile libere: jocuri, activități pe perechi, activități în
grup, etc. Elevii trebuie stimulați să vorbească în timp ce lucrează.
Se
pot pune la dispoziția elevilor planșe cu formule de calcul prescurtat și cu
panouri de prezentare a modului de calcul, indicându-se prin săgeți sensul calculului.
Ca regula generala, elevii pot fi atenții circa 10 minute, după care apar
dificultăți de concentrare. De aceea lecția trebuie împărțită în mai multe
perioade. O perioada de 20 de minute poate fi împărțită astfel: 5min. calcul;
5min. se prezintă o nouă operație; 10min. se rezolvă probleme.
Când
greșesc trebuie să aflăm cauza ce a determinat greșeala, pentru a ști ce
trebuie corectat. Verificarea muncii elevilor trebuie făcută continuu pentru a
cunoaște genul de dificultăți pe care le întâmpină.
O metodă propusă pentru ajutarea copiilor care se confruntă cu probleme în
învățarea matematicii este, învățarea
prin descoperire, Alca, L. (2006). Metoda descoperirii constă în reactualizarea
experienţei și a capacităţilor individuale în vederea concentrării și aplicării
lor asupra unei situaţii problemă prin explorarea diverselor sale alternative și
găsirea soluţiei. Premiza de la care trebuie sa pornim este
delimitarea a ceea ce este util si oportun sa-i dăm elevului de-a gata și ce
putem să-i lăsăm lui să descopere.
Ţinând
seama de relaţia ce se stabileşte între profesor și elevi se pot distinge două
forme ale descoperirii: descoperirea independentă și descoperirea
dirijată. Pentru a forma la elevi o gândire creatoare, ei trebuie
puși în situaţii variate, mereu noi. În acest scop se utilizează o varietate de
procedee, dezvoltarea și complicarea treptată a unei probleme rezolvată,
rezolvarea problemei prin mai multe procedee și alegerea celei mai
economicoase, reformularea problemei prin introducerea necunoscutei drept
cunoscută.
„A
fost în fiinţa mea încorporată starea de mirare, de curiozitate, de întrebare,
de nedumerire. Şi această stare nu m-a părăsit niciodată, niciun moment. Şi
drept corolar, nu m-am plictisit niciodată” spunea marele
academician Solomon Marcus într-un interviu. Pentru dezvoltarea interesului și atitudinii investigatoare trebuie
mizat pe curiozitatea spontană şi pe dorinţa naturală de a descoperi ceva nou. Elevii
trebuie lăsați mereu să întrebe, soluțiile date să fie întotdeauna rodul
efortului întregului colectiv. Se experimentează trei procedee didactice: problematizarea,
metoda descoperirii sau metoda cercetării bazată pe întrebări. Problematizarea
oferă prilejul unui viu și fructuos schimb de întrebări, canalizate toate spre
rezolvarea situaţiei problematice. Metoda descoperirii sau a învăţări
prin întrebări îi lasă pe elevi să-şi formuleze singuri explicate cauzale
asupra unui fenomen pe baza materialului faptic.
BIBLIOGRAFIE
1. Alca, Lucia – Învățarea
prin descoperire la matematică, Editura Irco Script, Drobeta Turnu Severin,
2006
2. Anucuța, Partenie – Să
ajutăm corect copiii care întâmpină dificultăţi în învăţarea matematicii,
Editura Eurobit, Timișoara, 2005
3. Petrescu, Alina – Psihopedagogia
copilului cu dificultăți de învățare, Editura Universității Petrol-Gaze,
Ploiești, 2007
4. Purcia, Dana Codruța –
Etiologia si tipologia dificultăților de învățare a scris-cititului și
matematicii la elevi, Editura Psihomedia, Sibiu, 2006
5. Ungureanu, Dumitru – Copiii
cu dificultăți de învățare, Editura Didactica si pedagogica, București,
1998
6. Jinga, Ioan,
Istrate, Elena - Manual de pedagogie, Editura All, 1998
7. Cucoş,
Constantin - Pedagogie, Editura
Polirom, Iași, 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu