Profir Alina Loredana - MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN PROCESUL DIDACTIC

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN PROCESUL DIDACTIC

Prof. Profir Alina Loredana, Colegiul Tehnic "Marcel Guguianu" Zorleni “

Educatorul şcolii active este un cercetător

continuu al sufletelor elevilor săi şi continuu preocupat

de mijloacele cele mai potrivite pentru a-i perfecţiona.

(I. C. Petrescu, Şcoala activă)

În perioada actuală, procesul instructiv-educativ apelează tot mai mult la mijloacele tehnice de instruire. Acestea au introdus şi vor introduce schimbări notabile în derularea procesului educaţional fiind destinate înlesnirii predării cunoştinţelor şi deprinderilor. Actualmente putem vorbi de o tehnologie didactică fără a o confunda însă cu aparatura sau cu instrumentarul pe care profesorii şi elevii le utilizează pentru obţinerea unor rezultate concrete.

Introducerea şi utilizarea mijloacelor tehnice de instruire a dat naştere la opinii contradictorii. Oricum însă, integrarea lor în practica procesului instructiv-educativ nu trebuie să fie un scop în sine, ci doar un mijloc de îmbunătăţire a calităţii predării şi învăţării. Decizia de a utiliza un anume mijloc tehnic de instruire trebuie să fie rezultatul anticipării mentale şi apoi al experimentului didactic. În acelaşi timp nu putem vorbi de mijloace tehnice de instruire fără a avea un personal capabil să le stăpânească şi să le mânuiască.

Ca definiţie, mijloacele tehnice de instruire sunt dispozitivele şi tehnicile născute din revoluţia mijloacelor de comunicare (C.H.Blook, 1972). În sens restrâns, literatura pedagogică semnalează că mijloacele tehnice de instruire sunt un ansamblu de procedee - mecanice, optice, electrice şi electronice - de înregistrare, păstrare şi transmitere a informaţiei. Ele pot fi utilizate în scopuri didactice, individual sau în combinaţie, pe lângă profesor, manual sau tablă.

Mijloacele tehnice de instruire includ aparatură specializată de proiecţie, de înregistrare/redare audio, instruire programată, computere şi alte elemente care fac distincţia între echipamente şi produsele intelectuale capabile să le pună în valoare. Conform clasificării lui Schramm este vorba despre aparate şi instalaţii cuprinse în a treia şi a patra generaţie.

Dacă supunem atenţiei atât analizatorii solicitaţi cât şi aparatele şi materialele suport ale informaţiilor (M.Ionescu, V.Chiş, 1995), mijloacele tehnice de instruire se clasifică astfel:

• mijloace tehnice vizuale

• mijloace tehnice audio

• mijloace tehnice audio-vizuale

Mijloace tehnice vizuale

Epiproiectorul  – este un aparat de proiecţie prin reflexie a materialelor didactice care se află "aşternute" pe suport opac;

Epidiascopul  – este un aparat de proiecţie prin reflexie sau prin transparenţă a materialelor didactice care se află pe suport opac sau transparent;

Diaproiectorul – este un aparat pentru proiecţia diapozitivelor. Acţionarea aparatului este manuală;

Aspectomatul  – este un aparat destinat proiecţiei automate sau semiautomate a diapozitivelor aflate într-o magazie. El se prezintă sub mai multe variante constructive, foarte fiabil fiind cel cu magazie circulară;

Retroproiectorul  – este destinat proiecţiei materialelor didactice care se află pe suport transparent sau, prin combinarea cu un adaptor LCD (Liquid Cristal Display), la proiectarea imaginii care este pe ecranul unui computer. Este unul dintre cele mai utilizate mijloace tehnice de instruire la ora actuală şi se integrează oricărei metode didactice;

Proiectorul – este destinat proiecţiei peliculei cinematografice de 8 sau 16 mm;

Documatorul – este un aparat destinat citirii microfilmelor

Mijloace tehnice audio

Radioul – este un aparat de redare a sunetului transmis pe calea undelor electromagnetice;

Magnetofonul – este un aparat specializat pe înregistrarea şi redarea sunetului prin utilizarea benzii magnetice. Magnetofonul este utilizat îndeosebi în aplicaţii profesionale;

Casetofonul – este un aparat specializat pe redarea (eventual şi înregistrarea) sunetului care se află pe bandă magnetică încorporată într-o casetă;

Reportofonul – este un casetofon de mici dimensiuni, de regulă folosind o casetă specială şi care înregistrează sunetul prin intermediul unui microfon încorporat;

CD-player-ul – este un aparat specializat pentru redarea sunetelor şi filmelor înregistrate pe un disc compact prin intermediul unei tehnologii digitale. Trebuie specificat că toate computerele actuale sunt prevăzute cu unităţi CD – acestea au denumirea de CD-ROM (Compact Disk - Read Only Memory). Aceste unităţi sunt compatibile cu standardele industriale şi pot reda sunetele de pe discurile audio digitale (CD - Digital Audio), pot citi programele software, facilitează vizualizarea de pe discurile compacte foto (Photo CD) şi respectiv vizionarea filmelor de pe discurile compacte video (Video CD).

Mijloace tehnice audio-vizuale

Camera de luat vederi (camcorder) – este un aparat destinat înregistrării imaginilor care se pot vizualiza prin intermediul unui obiectiv. Înregistrarea se efectuează pe casete video în care se află bandă magnetică cu caracteristici asemănătoare celei de magnetofon, casetofon sau reportofon însă la un alt nivel de calitate;

Video Recorder-ul – este un aparat capabil să înregistreze şi să redea un semnal video care provine de la un alt aparat video, o videocameră, de la un aparat TV sau chiar de la un computer;

Video Player-ul – este un aparat capabil doar să redea conţinutul unei casete video;

Proiectorul LCD (Liquid Cristal Display) – este destinat numai pentru proiecţia prin transparenţă a imaginii care apare pe monitorul computerului. Proiectorul LCD se cuplează direct la computer şi se fixează pe un retroproiector obişnuit;

Proiectorul multimedia – este un aparat asemănător din punct de vedere constructiv cu proiectoarele automate de diapozitive. Ele se fabrică în două versiuni: una este pentru cuplare directă la computer iar cealaltă este independentă şi utilizează informaţiile de pe un mediu de stocare precum discheta floppy. Deoarece utilizează tot o tehnologie bazată pe afişarea cu cristale lichide, foarte multe surse bibliografice (mai ales în mediul Internet) citează acest gen de aparate printre proiectoarele LCD. Alături de computer, acest mijloc tehnic de instruire va constitui cu siguranţă una dintre cele mai frecvente opţiuni de utilizare în scopuri educaţionale.

În categoria aparatelor audio-vizuale am introdus şi computerul deoarece odată cu apariţia, dar mai ales răspândirea tehnicii multimedia, acesta este capabil să înregistreze şi să redea sunetele şi imaginile video digitale.

Computerul este cel mai complex mijloc tehnic de instruire deoarece:

• lucrează cu programe (software) special concepute;

• prelucrează textele;

• prelucrează imagini provenite de pe discuri compacte foto, de la aparate foto clasice şi digitale, camere de luat vederi, aparatura video şi TV;

• prelucrează sunetele provenite de pe discurile compacte audio, de la microfon, radio, magnetofon, casetofon, reportofon, aparatura video şi TV;

• este capabil să redea filme video asemănătoare cu cele TV şi cinematografice. Filmele sunt special concepute în tehnologie digitală;

• prin cuplare la un proiector LCD sau la un proiector multimedia, el poate înlocui cea mai mare parte a aparaturii de proiecţie amintită la mijloace tehnice vizuale;

• prin conectare în reţele, poate vehicula orice informaţie de la şi către orice utilizator, exemplul cel mai actual fiind mediul Internet.

Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de învăţământ

Abordarea acestui aspect trebuie precedată de prezentarea, pe scurt, a valorii pedagogice a oricărui mijloc de învăţământ. Aceasta este condiţionată de factori diferiţi, între care:

• nivelul motivaţiei şcolare şi al cunoştinţelor anterioare necesare asimilării noilor informaţii;

• capacitatea de învăţare şi inteligenţa generală a elevului;

• modul de structurare a programelor, caracterul relevant, sistematic şi logic al ideilor care urmează să fie desprinse şi asimilate;

• caracterul activ şi complementar al predării-învăţării;

• verificarea activităţii mintale a elevului, asigurarea conexiunii inverse, a repetiţiei şi a exersării.

Mijloacele tehnice de învăţământ, prin valenţele lor psihopedagogice, asigură în mod specific contactul, conştientizarea şi înţelegerea cunoştinţelor care trebuiesc asimilate; în acelaşi timp ele motivează învăţarea şi însuşirea deprinderilor. Dacă ne referim doar la mijloacele audio-vizuale se constată că la unele materii precum geografia, botanica, biologia etc. rezultatele obţinute sunt considerabil mai bune la lotul experimental decât la cel de control. Îmbunătăţirea performanţelor a fost constatată atât la elevii buni cât şi la cei mai slabi, cu specificarea faptului că cei din prima categorie, deci elevii buni au avut un beneficiu mai mare.

În contrast cu cele de mai sus, s-a constatat că elevii inteligenţi şi cu capacitate mare de învăţare sunt capabili să asimileze materia şi să aibă rezultate foarte bune indiferent de modul în care a fost ea predată. În schimb, la elevii mai puţin dotaţi, deci cu o capacitate mai mică de învăţare, s-a dovedit că cel mai important factor care determină asimilarea materiei este modul de prezentare şi de prelucrare a conţinutului.

Mijloacele tehnice de instruire solicită simultan mai multe canale senzoriale fiind caracterizate prin complexitate şi bogăţie informaţională. Ele ameliorează rezultatele procesului de învăţământ şi capacitatea elevului de a percepe, înregistra, prelucra şi interpreta mesajul informaţional. Comunicarea prin intermediul mijloacelor tehnice, mai ales a celor audio-vizuale, măreşte densitatea de informaţii transmise şi receptate în unitatea de timp, mijloceşte obţinerea informaţiilor accesibile pentru o varietate mai largă de tipuri umane, determină ca un număr mai mare de elevi să-şi formeze reprezentări corecte şi ajută substanţial la aflarea informaţiilor de ultimă oră.

În scopul atingerii obiectivelor procesului instructiv-educativ, prin alegerea adecvată a mijloacelor de învăţământ, trebuie să se ţină seama de particularităţile clasei de elevi şi de cunoaşterea mecanismelor psihologice a tipului de învăţare care intervine în condiţiile concrete de la clasă. Fiecare mijloc de învăţământ reprezintă o modalitate specifică de organizare şi transmitere a cunoştinţelor, motiv pentru care profesorul este cel care trebuie să găsească răspunsurile la întrebările de mai jos (M.Ionescu, 1982):

• Ce influenţă au imaginile, simbolurile şi semnele asupra procesului memoriei (fixarea, păstrarea şi actualizarea cunoştinţelor)?

• Care este relaţia optimă dintre concret şi abstract în procesul înţelegerii?

• Care este rolul schematizării şi al esenţializării materialului în procesul învăţării?

După cum s-a mai amintit, profesorul este acela care "produce" instrumentele pedagogice şi situaţiile didactice. El îndrumă şi organizează activitatea elevului adresându-se percepţiei şi stimulându-i activitatea mintală. Prin urmare, la alegerea mijloacelor de învăţământ, se va ţine cont de contribuţia acestora la:

• transmiterea de informaţii noi;

• formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale care sunt instrumentele asimilării de noi cunoştinţe.

Suporturile prezentate cu mijloacele de învăţământ nu sunt simple materiale intuitive: ele devin utile numai dacă sunt utilizate efectiv. Mijloacele de învăţământ îşi îndeplinesc funcţia didactică numai dacă ele contribuie la problematizări, analize, clasificări etc. şi deci asigură procesului de predare-învăţare un caracter complementar.

Tot în contextul alegerii mijloacelor de învăţământ specifice mai trebuie semnalat un lucru de loc de neglijat. Creşterea eficienţei procesului instructiv-educativ nu intervine de la sine prin utilizarea unui singur mijloc de învăţământ, oricât de bine conceput sau performant ar fi acesta. Procesul didactic are loc în mediul complex al şcolii şi pentru asigurarea eficienţei scontate, utilizarea mijlocului de învăţământ trebuie luată în considerare într-un ansamblu de metode şi procedee (V.Creţu, M.Ionescu, 1982). Concluzia imediată este necesitatea recurgerii la un sistem al mijloacelor de învăţământ.

Societatea viitorului se va baza tot mai mult pe ceea ce putem numi că se reduce la informaţie, iar informaţia îşi sporeşte vertiginos volumul. Volumului actual şi viitor de informaţie îi poate face faţă doar computerul iar învăţământul trebuie să întreprindă paşi serioşi în a-l integra în propriul sistem.

Bibliografie

Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Polirom, Iaşi, 2008;

Istrate A., Mijloace de învăţământ în pedagogie, Ghid pentru profesori vol. II, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1982

omuldragdelacatedra.simpozion@yahoo.com

împreună cu fişa de înscriere şi acordul de parteneriat completat, semnat, ştampilat şi scanat.

Materialele pentru expoziţia internaţională se vor trimite pe adresa Şcolii Gimnaziale „Vasile Alecsandri”, str. Păşunii nr. 2 A, Baia Mare, jud. MM, cu menţiunea pe plic: Pentru expoziţia internaţională OMUL DRAG DE LA CATEDRĂ.