Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
ȘCOALA INCLUZIVĂ –
O REALITATE A ZILELOR NOASTRE
Prof. Muntean Simona Adriana -
Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” Cetatea de Baltă, jud Alba
Prof. Mihai Maria - Școala
Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” Cetatea de Baltă, jud Alba
,,
Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea
sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile
și victoriile intelectuale deopotrivă."
( J.Dewey)
Educația sau școala
incluziva/integrată implică ideea de reformă a școlii și a societății în ansamblu, cu scopul de a
răspunde dezideratului ,,o societate pentru toți”, care să răspundă mai bine
nevoilor, potențialului și aspirațiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celor cu
nevoi educative speciale. S-a ajuns la concluzia că satisfacerea nevoilor
educaționale și profesionale ale celor mai mulți copii nu se poate realiza în
centre și școli speciale, care pot genera uneori și apariția unui sindrom
discriminatoriu, segregațional. Se face simțită nevoia ca școala publică să
cuprindă o mai mare diversitate de elevi decât în prezent și să permită
incluziunea (încorporarea) în sistemul de învățământ general a cât mai multor
copii cu cerințe educaționale speciale.
Școala
incluzivă:
- unitate de învățământ în care se asigură o educație pentru toți
copiii;
- reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor
de discriminare.
Școala
incluzivă este școala care :
- nu selectează și nu exclude;
- este deschisă, tolerantă, prietenoasă și democratică;
- este naturală prin eterogenitatea ei;
- valorizează toți elevii;
- se adaptează la diversitatea nevoilor educaționale și la
particularitățile de învățare și dezvoltare.
Principiul egalității de șanse reprezintă conceptul de
bază al școlii incluzive, prin aplicarea căruia aceasta contribuie la anularea
diferențelor de valorizare bazate pe criterii subiective, de ordin etnic sau
social. Incluziunea la nivel școlar se realizează prin respectarea și valorizarea
diferențelor socio-culturale existente în rândul elevilor și prin promovarea
bogăției și a diversității experienței educative care rezultă din aceste
diferențe.
Romania
are de asemenea prevederi constituționale care integrează în mod expres
obligațiile asumate: „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând
minorităților naționale dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea
identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”. (Articolul 6 din
Constituția României)
O
școala incluzivă este o școala democratică.
Ea încearcă să realizeze respectul reciproc între membrii implicați și
modurile lor diferite de experiență și viață. Școala incluzivă cere ca toți să
lucreze împreună în mod creativ în așa fel încât fiecare elev să învețe. Școala
noastră, în care învață români, maghiari și romi este o școală incluzivă și se
caracterizează prin faptul că :
- Diversitatea este văzută ca o realitate;
- Asigură fiecarui elev accesul la cunoaștere, formare
de deprinderi și informație;
- Asigură învățarea individualizată și în echipă;
- Activităţi asistate în care elevii sunt ajutaţi direct de profesor;
- Acordarea timpului necesar studiului şi o instruire bazată pe nevoile
de învăţare;
- Folosește pregătirea și amenajările speciale în
colaborarea dintre membrii ei;
- Colaborează cu familiile și alți membri ai
comunității;
- Implicarea părinţilor;
- Teme curriculare adecvate şi abordate gradual;
- Sprijin pentru învăţare;
·
Educaţie
adaptată nevoilor specifice şi potenţialului specific;
- Se perfecționează permanent.
Școala incluzivă devine astfel o școală deschisă tuturor, o școală
prietenoasă, flexibilă, o școală care abordează procesul de predare – învățare
- evaluare într-un mod dinamic și atractiv, o școală care, prin sprijinul pe
care îl oferă tuturor copiilor, se constituie într-un factor de bază al
incluziunii sociale, contribuind la eliminarea prejudecăților legate de
apartenența la un anumit mediu și la spargerea barierelor existente între
diferitele grupuri din interiorul unei comunități .
Integrarea şcolară desemnează un proces de
adaptare a copilului la cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor
raporturi afective pozitive cu membrii grupului școlar (clasa) şi de
desfăşurare cu succes a prestaţiilor şcolare. Asimilarea de către copil a
statusului de elev este rezultatul unor modificări interne în echilibrul dintre
anumite dominante de personalitate cu consecinţe în planul conduitei sale.
Principiile
generale pe care le propune educația incluzivă au în vedere urmatoarele patru
formulări ( Asociația Națională pentru educația cerințelor speciale în Marea
Britanie - NASEN, 1999):
1.
Principiul drepturilor egale.
Fiecare ființă umană are dreptul la o dezvoltare personală, socială și
intelectuală și trebuie să aibă asigurate ocaziile de a-și desăvârși
potențialul propriu de dezvoltare.
2.
Principiul unicității. Fiecare
ființă umană este unică în termeni de caracteristici, interese, abilități,
motivații și nevoi de învățare.
3.
Principiul diversității. Sistemul
educațional trebuie astfel proiectat încât să ia în calcul și să-și asume
întreaga diversitate a persoanelor pe care le antrenează.
4.
Principiul accesului și participării.
Toți cei care au nevoi/cerințe speciale de învățare și/sau dizabilități ar
trebui să aibă acces la o educație adecvată și de calitate.
Dacă
acceptăm ideea că, după absolvirea școlii, toți copiii (inclusiv cei cu
dizabilități/cerințe speciale) trebuie să beneficieze de șansa de a participa
activ la viața socială, atunci trebuie să le acordăm necondiționat această
șansă încă din școală: deci, integrarea socială este pregătită și condiționată
de integrarea școlară. Pe de altă parte, dificultățile apărute în procesul
integrarii nu sunt generate atât de natura cerințelor speciale ale elevilor
integrați, cât mai ales de modul nostru de a percepe acest proces, așadar, în
esență, este o chestiune de atitudine.
Este necesar să precizăm faptul că
școala incluzivă nu este identificată cu:
·
unități
și clase speciale separate;
·
plasarea
copiilor în mediu obișnuit fără sprijin;
·
integrarea
unor copii fără a pune în mișcare toată școala și fără a realize condiții
egale;
·
mișcarea
unor copii către școala obișnuita de la cea specială pentru câteva ore pe
săptămână.
O
paralelă între școala integrată şi școala incluzivă, preluată după Walker D.
(1995), scoate sintetic în evidenţă diferenţele de esenţă dintre cele două
instituţii ce reprezintă de fapt diferenţele dintre educaţia integrată şi
educaţia incluzivă.
ŞCOALA INTEGRATĂ-se centrează
pe:
|
ŞCOALA INCLUZIVĂ-se centrează
pe:
|
Nevoile elevilor speciali;
|
Nevoile drepturile tuturor
elevilor;
|
Remedierea/schimbarea
educabililor;
|
Schimbarea ŞCOLII însăşi după
educabilii ei;
|
Beneficiile elevilor cu C.E.S.;
|
Beneficiile tuturor educabililor;
|
Expertiza(experienţă+competenţă
şi calificare) a profesorilor integratorişi, parţial a specialiştilor;
|
Experienţa şi inspiraţia
responsabil procesată a fiecărui professor;
|
Intervenţie predominant
etnic-procedurală, cu elemente remediale preluate din Educaţia specială;
|
Predare de calitate, pentru
toţi educabilii, prin adecvare până la personalizare;
|
În
perspectiva școlii incluzive înțeleasă ca școală care se deschide flexibil
tuturor copiilor, dificultățile de învățare sunt considerate probleme normale
în activitatea didactică. Rezolvarea
lor este un prilej și o provocare pentru profesori, elevi, manageri ai
școlii și ceilalți factori implicați. Fiecare act didactic este o presiune
asupra copilului și trebuie completat cu un sprijin corespunzător. Pentru a
rezolva diferitele probleme de învațare pe care le întâlnește învățarea
didactică trebuie antrenată perfecționarea școlii, a profesorului și
parteneriatul educațional cu familia și comunitatea.
Avem
convingerea că orice şcoală poate deveni incluzivă dacă abordează o educaţie
specifică incluziunii şi o aplică în procesul de învăţământ pe care îl
gestionează. În acest sens, schimbarea începe cu crearea unei culturi incluzive
şi continuă cu dezvoltarea de practici educaţionale şi măsuri concrete de
incluziune.
BIBLIOGRAFIE:
·
Dorel
Ungureanu- Educaţia integrată şi Şcoala
Inclusivă, Ed.de Vest Timişoara, 2000.
·
T.
Vrăjmaş, „Învăţământul integrat şi / sau
incluziv pentru copiii cu cerinţe educative speciale”, Ed. Aramis, Bucureşti,
2001.
·
Dezvoltarea culturii şi practicilor şcolare inclusive- ghidul formatorului (Accesul la educaţie al grupurilor
dezavantajate cu focalizare pe romi), Editat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, decembrie 2005.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu