Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
Metode inovatoare
utilizate în predarea limbii române
Prof. Popescu Mirabela
Colegiul Gheorghe Tătărescu, Rovinari, județul Gorj
Limba şi literatura română este una dintre
disciplinele care utilizează modalităţi complexe
de organizare şi conducere a procesului instructiv-educativ pe baza combinării
mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, toate în funcţie
de personalitatea şi creativitatea profesorului.
În procesul de învăţamânt,
cadrul didactic, la fel ca elevii, acţionează prin intermediul unor metode de
predare şi învăţare. Calitatea muncii lor este în funcţie de aceste metode; ele
constituie o sursă însemnată de creştere a eficacităţii şi eficienţei
învăţământului. Aplicându-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în
pregătirea elevilor. De asemenea, însuşirea unor cunoştinţe noi poate deveni
mai dificilă sau mai uşoară pentru unii şi acceaşi elevi, în funcţie de
metodele utilizate. În acelaşi timp, s-a putut constata că exersarea funcţiilor
intelectuale este condiţionată nu numai de conţinuturile date, ci şi de forma
în care acestea sunt aduse la cunoştinţa copiilor, adică de metodele utilizate.
Implicarea activă şi
interactivă a elevilor cu întregul lor potenţial intelectual, fizic,
afectiv-motivaţional şi voliţional, cu creativitatea şi productivitatea lor,
reprezintă premisa unei instruiri eficiente, interactive, care îşi propune ca
rezultat, elaborarea de noi structuri cognitive-intelectuale, acţionale, afective,
motivaţionale şi voliţionale operaţionale. Astfel, activizarea reprezintă un
rezultat al instrucţiei-autoinstrucţiei şi educaţiei-autoeducaţiei şi,
deopotrivă, o premisă a unei instrucţii-autoinstrucţii şi educaţii-autoeducaţii
eficiente, de nivel superior. Dintr-un participant pasiv şi docil, din obiect
al învăţării, elevul devine subiect activ al unei activităţi orientate de
propriile sale nevoi şi interese educaţionale şi, în bună măsură, propriul său
educator.
Profesorul este cel care creează mediul educaţional
favorabil, stimulativ şi interesant pentru învăţare în clasă, iar elevul este
cel care aduce ceva din viaţa lui, din afara şcolii, din ciclul preşcolar sau
experienţa lui de viaţă. În cadrul orelor de limba şi literatura română, se pot
folosi o multitudine de metode care să stârnească interesul copiilor. Printre
acestea se pot utiliza şi metode ale gândirii critice. Elevii citesc cu
plăcere orice text dacă li se orientează atenţia, curiozitatea şi interesul
faţă de acesta. De cele mai multe ori, aceste metode îi solicită pe elevi să
formuleze întrebări referitoare la text, întrebări care să-i pună în
dificultate pe colegii lor în căutarea răspunsurilor. Nici unii, nici ceilalţi
nu ar reuşi să facă acest lucru, dacă nu ar citi textul cu atenţie. Animaţia îi
cuprinde şi atunci când întrebarea pusă are mai multe soluţii. Uneori, metodele
îi antrenează în citirea pe roluri, prin dramatizări, prin organizarea şi
distribuirea rolurilor în echipă, precum şi prin folosirea unui vocabular
propriu în replicile lor. Dezbaterea unor probleme care îi interesează,
folosind argumente ”pro” şi “contra”, îi ajută să decidă dacă acceptă sau nu
valorile şi ipotezele din text. Receparea mesajelor şi a informaţiilor se face
prin comunicare elev-elev sau profesor-elev, ceea ce contribuie la învăţarea de
tip activ.
Dintre
metodele gândirii critice se pot enumera următoarele: ciorchinele, jurnalul
dublu, tabelul conceptelor, cadranele, stiu-vreau să ştiu-învăţ,
brainstorming-ul, scrierea liberă, lectura în perechi, turul galeriei.
Una din metodele care poate fi
folosită în cadrul orelor de limba şi literatura română este jurnalul dublu. Folosindu-l, elevii pot observa că
un text poate fi redat prin imagini şi invers. De aici elevul îşi formează
deprinderi de a împărţi textul în fragmente, folosirea unei imagini în locul
unui fragment şi invers. Obişnuiţi cu redarea textului prin benzi desenate, ei
constată că un text are un început (introducerea), o continuare a acestui
început (cuprinsul) şi apoi încheierea textului (sfârşitul), realizând că
textul nu poate fi lipsit de una dintre aceste părţi. Pentru a aplica această
metodă, copiii trebuie să-şi împartă pagina în două părţi, trasând o linie
verticală pe mijloc. În partea stângă se pot nota citate, fragmente, desene,
benzi desenate, iar în partea dreaptă le vor comenta, vor justifica alegerea
făcută, vor scrie ce i-a determinat să facă această alegere. Pot nota, de
asemenea, impresii, sentimente, păreri, întrebări pe care şi le-au pus atunci
când au făcut alegerea sau dacă le-a fost impusă, pot să-şi spună părerea pro
sau contra în legătură cu cerinţa dată. Această metodă se poate aplica atât la
textele în proză, cât şi la cele în versuri, pentru că le dă posibilitatea
elevilor să exprime prin cuvintele lor tot ceea ce cred, simt, ştiu,
gândesc şi înţeleg despre text, fragment.
Metoda pălăriilor gânditoare
Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria
responsabilă cu controlul discuţiilor, extrage concluzii – clarifică/ alege
solutia corectă
Pălăria albă – deţine informaţii despre tema pusă în discuţie
,face conexiuni,oferă informaţia brută aşa cum a primit-o – informează
Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de
personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile
riscuri,pericole,greşeli la soluţiile propuse, exprimă doar judecăţi negative –
identifică greşelile
Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi
constructive, explorează optimist posibilităţile, creează finalul – efortul
aduce beneficii.
Metoda cubului este strategia de învăţare care facilitează examinarea
unei teme din diferite indicaţii-cheie pe fiecare latură a cubului. De exemplu:
descrie, compară, asociază, analizează, aplică, găseşte argumente pro şi
contra. Cubul are 6 feţe, pe care sunt scrise, verbele ce numesc operaţiile de
gîndire:
1.
Descrie/ defineşte
(se descrie subiectul operei)
2.
Compară (specificul
obiectului în raport cu altele, deja examinate)
3.
Asociază (fiecare
subiect poate declanşa diverse asociaţii)
4.
Analizează
(interpretarea legăturii ca element al întregului)
5.
Aplică (aplicarea în
viaţa cotidiană)
6.
Apreciază (pro
sau contra).
Cadranele
– reprezintă o tehnică ce presupune extragerea esenţialului dintr-un text
analizat, de rezumare şi sintetizare a unui conţinut informaţional solicitând
implicarea elevilor în înţelegerea acestuia. Această metodă presupune
parcurgerea următorilor paşi:
– Împărţirea tablei în 4
părţi egale.
– Se propune un criteriu
pentru fiecare cadran obţinut.
– Se citeşte textul.
– Se formulează răspunsuri
scurte pentru fiecare cadran.
– Se evaluează
rezultatele.
Metoda
poate fi folosită în etapele lecţiei dar poate fi şi o excelentă metodă de
evaluare a cunoştinţelor însuşite de elevi (în cadrul unei lecţii sau al unui
capitol). În evocare: se poate desena cadranul şi se pot trece obiectivele sub
formă de cerinţe; elevii îşi trasează cadranele şi îşi citesc cerinţele; le
putem cere apoi să citească lecţia cu atenţie pentru a face însemnările în
cadran; În realizarea sensului: colaborează, comunică, cer sfaturi şi îndrumări
cadrului didactic, dezbat şi realizează obiectivele prevăzute; În reflecţie: se
confruntă rezultatele, se dezbat, se analizează, se fac aprecieri. Elevii devin
treptat conştienţi de puterea lor de utilizare a celor învăţate şi încep să-şi
organizeze singuri datele, îşi formulează cerinţe, îşi stabilesc obiective
devenind mai independenţi în învăţare (exemplu: se poate cere ca temă
realizarea unui cadran cu sarcini „personalizate”, acestea fiind foarte variate
şi cu multiple valenţe funcţionale, unde elevii îşi stabilesc sarcini
diversificate şi de complexitate crescută).
Bibliografie:
1.
Elena Joiţa, Educaţia
cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, 2002;
2.
Alina Pamfil, Limba
şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura
Dacia, Cluj, 2001;
3.
Ion Ovidiu
Pânişoară, Comunicarea eficientă; Iaşi, Editura Polirom, 2002;
4.
Tudorică Radu, Dimensiunea
europeană a învăţământului românesc, Iaşi, 2004.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu