PANAINTE ELENA - CREATIVITATEA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

CREATIVITATEA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. înv. preșcolar PANAINTE ELENA,

G.P.N. RĂDEȘTI, Liceul Tehnologic I.C.PETRESCU, Stâlpeni, Argeș

„Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să înflorească în timp ce descurajarea o înăbușă, aceasta chiar înainte ca ea să poată fi transformată în floare”.

(A.   Osborne)

Tendința generală este aceea de a asocia creativitatea cu spațiul estetic – muzică, poezie, dans, teatru, arte vizuale. Creativitatea este însă ancorată și în realitate, ține și de pragmatism, și de soluții de criză, și de substitut pentru sincope financiare, creativitatea deci nu aparține doar teritoriului muzelor.

Creativitatea este legată de expresii și creații artistice, de invenții tehnologice sau descoperiri științifice, de comunicarea interumană, de educație, de comportamente personale și de mișcările sociale.

Ea semnifică: adaptare, imaginație, construcție, originalitate, evoluție, libertate interioară, talent literar, distanțare față de lucrurile deja existente.

Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi alimentate și împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea și cultivarea potențialului creativ propriu vârstei preșcolare.

Atunci când vorbim de creativitate și de stimularea ei la copiii de vârstă preșcolară, nu putem face abstracție de influențele mediului socio-educațional. Fără un mediu socio-educațional adecvat, potențialul creativ al copilului nu se va concretiza niciodată. Ca strategie generală de acțiune în stimularea creativității în învățământul preșcolar, este utilă valorificarea în sistemul activităților instructiv-educative a condițiilor și principiilor învățării de tip creativ.

Învățarea de tip creativ presupune o serie de condiții privind stimularea creativității cum ar fi:  antrenarea capacității de elaborare verbal expresivă a unor povestiri libere sau cu început dat, după un șir de ilustrații, după o jucărie după un plan sau după o temă, punând la dispoziție copiilor planșe, machete, siluete, jucării; interpretarea independentă a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cât mai multe titluri posibile; elaborarea independentă a unor istorioare ce se pot concepe plecând de la diverse modalități de ordonare logică a unui număr

mare de imagini ; desene libere în care să se elaboreze nu numai o idee tematică, dar și unele modele posibile pentru decorarea anumitor spații sau anumitor materiale.

Jocul și învățarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a combina și recombina reprezentările pe care le dispune propriile sale imagini, ascultând povești, basme, poezii, reconstruiește mintal principalele momente ale narațiunii, le inversează, le omite, le amplifica și inventează altele noi.

Preșcolaritatea este vârsta la care este imperios necesară stimularea potențialului creativ al copilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoașterea și stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor existente și prin susținerea manifestării lor prin mobilizarea intrinsecă. De la această vârstă trebuie cultivate unele valori, originalitatea, perseverența, interesele cognitive, dar și artistice.

Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naște. Însăși originea cuvântului demonstrează că termenul de creativitate definește un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârșește și cuprinde atât originea cât și scopul.

Ideea dezvoltării creativității copiilor, pusă insistent în ultima vreme, pune educatorului o serie de probleme privind modul de manifestare a creativității, factorii și metodele de stimulare a creativității, modalități de evaluare a creațiilor plastice ale copiilor.

O probă foarte importantă în evaluarea inițială a copiilor a fost proba “Forme geometrice” în care am urmărit evoluția celor trei parametri de bază ai creativității: fluență , flexibilitate, originalitate. Copiii au primit fișe conținând conturul figurilor geometrice deja cunoscute, cu sarcina de a le  completa cu detalii, astfel încât să obțină imaginile unor obiecte sau ființe cunoscute. Aceeași probă am aplicat-o și după derularea programului creativ. Analiza rezultatelor a relevat schimbări semnificative în cadrul celor trei parametri : o evoluție sigură a parametrilor fluență ,flexibilitate și o dinamică mai lentă în cazul originalității.

Evoluția creativității grafic-figurale înregistrată, poate fi explicată atât prin volumul mai mare de achiziții cognitive și operaționale, cât și prin aportul antrenamentului creativ la care au fost supuși și a climatului creativ asociat acestuia.

 Rezultatele pozitive semnalate oglindesc aptitudinile creative ale copiilor. Datoria noastră, a adulților, este de a lăsa copilul liber, nesilit, să-și exprime grafic experiența personală, potrivit nivelului său de dezvoltare. Individualitatea preșcolară este justificată psihologic de diferențele cantitative și calitative care există între copii, chiar dacă ei sunt de aceeași vârstă și aparțin aceluiași mediu. În activitatea pe care o desfășurăm, trebuie să ținem seama permanent de această variabilitate.

Cadrul ambiental are un rol hotărâtor în declanșarea mecanismelor interioare ale sufletului, în realizarea unui climat propice desfășurării procesului creativ. Decorația pereților trebuie să fie schimbată periodic, aducând astfel o notă de prospețime, de dinamică, de noutate. Un cadru astfel creat oferă copilului posibilitatea unei odihne active, a unei reconfortări prin munca.

Viața copiilor în grădiniță trebuie sa aibă un conținut bogat pentru a contribui la dezvoltarea unor interese cât mai diverse. Copiii sunt foarte interesați de concret, iar „faptele vii” reprezintă principiul de baza in organizarea vieții copiilor. Activitatea din grădiniță, întotdeauna vie, interesantă, atrăgătoare, supune totodată copilul unor eforturi și încordări, pregătindu-l pentru învingerea dificultăților de mai târziu.

În concluzie :

Programul creativ a dus la schimbarea comportamentului copiilor prin trecerea de la atitudinea de confort, imitație , memorare, la atitudinea de efort, elaborări, interpretări personale.

Conștientizarea de către copii a propriului potențial creativ, contribuie la dobândirea încrederii în forțele proprii, la exprimarea dorinței de a lucra cât mai mult pentru a se evidenția prin producții cu note deosebite de originalitate.

Disponibilitățile creative ale preșcolarilor dovedite în cadrul antrenamentului creativ devin o premisă a dezvoltării creativității, dacă sunt valorificate și în cadrul celorlalte categorii de activitate.

 Se impune deci, includerea în activitatea copiilor a unor aplicații analoage celor implicate în probele specifice de psihodiagnoză a creativității.

Bibliografie

1. Golu, P., Verza, E., Zlate, M., Psihologia copilului, E.D.P., R.A., București, 1993

2. Landau, Erika, Psihologia creativității, E.D.P., București, 1979

3. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminița , “Psihologie școlară”, Ed. POLIROM, Iași, 2005;

4. Mureșan, Fl.; Batcu, C.; Giurgiuțiu, D., “Creativitatea la preșcolari”, Arad, 2007