Nicolescu Nicoleta-Venera - Educatoarea-model în grădiniță

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

Educatoarea-model în grădiniță

Nicolescu Nicoleta-Venera

Grădinița cu P.P. „Ion Creangă”

Structura Grădinița cu P.P.Nr.10 Alexandria

            Timpul acestui început de mileniu este puternic impregnat de ideea libertății. Nimic nu justifică ținerea individului în zidurile inospitaliere ale unei colectivități artificiale.

            Libertatea în educație nu impune și nici nu presupune suspendarea sau pasivitatea educatorului. Pus în fața unor realități sociale conceptuale noi, educatorul este nevoit să părăsească mentalitatea și comportamentul managerului tradițional, căruia îi aparține întreaga decizie și întregul control al grupului. În prim-planul activității, managerul modern va fi susținerea creșterii, a cooperării și, totodată, preocuparea de a gândi împreună cu discipolii săi cea  mai bună cale de îmbunătățire a actului educativ, fie prin perfecționări succesive, fie prin descoperirea altor variante, alternative educaționale.

            Libertatea în educație se derulează doar pe fondul creării de sine a educatorului care știe că tot ceea ce crește are nevoie de spațiu, de mișcare, de sens, de perspectivă. Educatorul propune, nu impune, el constituie un pretext pentru experiența individuală a copilului, el este o provocare, posibilă aventură în viață. Educatorul model trebuie să evite îmbătrânirea, să nu refuze ceea ce i se pare nou și curios, să fie mărinimos, generos, dovedindu-se o ființă eliberată, puternică, plină de bucurie, să iubească copiii-este un indiciu hotărâtor că educatorul este liber și că îi poate oferi copilului libertatea, dorința, puterea de a crește.

            Dragostea pentru copii se referă la preocuparea sistematică pentru ei, la interacțiunea și dialogul pentru ei, de a nu fi plictisit sau de a-i plictisi pe copii. Copilul deține controlul vieții și preocupărilor educatorului, izvorul lor. Relațiile dintre cadrul didactic și copii sunt influențate de trăsăturile de personalitate ale educatorului, dragostea, solicitudinea, respectul, încrederea, simțul de dreptate, simțul măsurii, exigența, grija și interesul față de preșcolari, de autoritatea de care se bucură în fața copiilor, de tactul pedagogic,  de priceperea de a organiza munca individuală și colectivă a preșcolarilor, de cunoașterea aprofundată – sub multiple aspecte –a preșcolarilor și de tratarea individuală a acestora.

            A-l încuraja pe copil în eforturile lui de construcție și de înfrumusețare, a nu-l amăgi sau dezamăgi, a-l respecta sunt, la un loc, calități ale educatorului îndrăgostit de copii.

            Managerul modern trebuie să ofere copiilor un mediu de experiență bogat, care:

·         să înlesnească firesc și simplu contactele umane, comunicarea socială, colaborarea, știut fiind că ele sunt condiții favorabile exprimării libertății persoanei;

·         să trateze cu atenție fiecare copil;

·         să intre cu sensibilitate în universul copilului.

Tactul pedagogic al cadrului didactic  poate să devină un factor ce stimulează geneza unei motivații pentru învățătură. De exemplu, relațiile dintre preșcolari și educator, elevi și învățător pot să încurajeze interesul celor dintâi pentru conținutul predării, în timp ce existența unei antipatii poate, dimpotrivă, frâna simțitor dezvoltarea unor interese. În general, bunele relații dintre educator și copii dau acestora din urmă un sentiment de siguranță sau de ocrotire în mediul în  care ei își desfășoară activitatea.

Ca susținător al originalității, educatorul este un activ susținător al dialogului, al întrebărilor. El este punctul fierbinte spre care se îndreaptă toate întrebările discipolilor săi.  Fiecare educator trebuie să-i descopere interiorul, dezvăluindu-și scăderile, să caute el însuși și să elimine defectele, să îmbrace haina blândeții, iubirii și înțelegerii.

În calitatea sa de  manager modern, el va fi mereu inventiv, dinamic, va căuta, cooperând cu copiii, căi, mijloace, soluții pentru întreținerea și impulsionarea creșterii lor.

Managerul model trebuie să fie model de creativitate, să cunoască și să stimuleze potențialul creativ al fiecărui copil, să recurgă la creativitatea în grup, să evite atitudinea de blocare a manifestărilor creatoare ale copiilor.

Creativitatea este o însușire complexă a personalității: ea implică calitățile proceselor de cunoaștere, afective, voliționale, de personalitate. Creativitatea devine educabilă încă de la vârsta preșcolară, în condițiile în care noi, educatoarele, suntem preocupate  pentru crearea unui climat corespunzător, propunându-ne să utilizăm metode active, să realizăm corelații interdisciplinare, să promovăm manifestarea liberă a copiilor în învățare. Pornind de la aceste considerații, se poate afirma că eficiența întregii activități didactice este determinată, în mod substanțial, de relațiile pedagogice existente. Multe dificultăți de învățare, lipsuri în pregătirea și educarea copiilor, în constituirea colectivului grupei, a clasei, rezultă din relațiile deficitare sau încordate dintre educatoare și preșcolari, respectiv învățătoare și elevi.

Datorită faptului că aceste raporturi au un efect pedagogic multilateral, ele nu pot fi ignorate, dimpotrivă, în didactica modernă sunt privite cu cea mai mare atenție; sunt interpretate ca fiind una din condițiile fundamentaleale organizării și funcționării procesului de învățare. Ele sunt considerate ca parte integrantă din structura de ansamblu a procesului de predare-învățare, ca un element fundamental al vieții preșcolare.