Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
MIJLOACELE
DIDACTICE INOVATOARE FOLOSITE ÎN TEHNICILE SAU PROCEDEELE PLASTICE DE LUCRU
Săvan Ancuța, Liceul Național de Informatică Arad
Una
dintre cele mai aşteptate şi plăcute lecţii pentru elevii ciclului primar este
cea de educaţie plastică, în care creativitatea se poate manifesta cu mult
succes. Creativitatea artistică, privită din punct de vedere pedagogic, apare
ca o activitate complementară faţă de cea ştiinţifică şi tehnică şi are un câmp
mult mai larg de desfăşurare. Dezvoltarea capacităţilor creatoare presupune
iniţierea de timpuriu, în orele de educaţie plastică, într-o diversitate de
tehnici artistice, studierea cu grijă a manifestărilor fiecărui elev şi
stimularea iniţiativei artistice. Multiplele posibilităţi de manifestare a
creativităţii copilului trebuie dirijate prin dezvoltarea imaginaţiei, a
spiritului de observaţie, stimularea formelor de expresie, iniţierea acestuia
în elementele de limbaj plastic.
Însuşirile personalităţii creatoare a elevilor
sunt influenţate de sensibilitatea lor estetică şi artistică, de capacitatea de
a deosebi însuşirile estetice esenţiale de cele neesenţiale. Copiii au
capacitatea de a percepe impresiile şi senzaţiile cele mai slabe, nuanţele şi
tonurile cele mai apropiate, pot sesiza amănunte, elemente de detaliu şi pot
structura o suprafaţă într-o mare varietate de modalităţi, prin forme, linii şi
puncte.
Prin
folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activităţile plastice, copiii
îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-plastică, având posibilitatea de
a comunica, prin mijloace diverse, propriile idei, trăiri şi sentimente.
Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine, ci o
modalitate de realizare a unor subiecte în concordanţă cu temperamentul şi
sensibilitatea fiecărui copil.
Tehnicile de
lucru utilizate presupun folosirea unor mijloace de lucru,pe care,dacă le vom
folosi în orele de AVAP,adică Arte vizuale și Abilități practice,cu siguranță,
rezultatele vor fi pe măsura așteptărilor.
Consider că
arta nu are vârstă și reintroducând mijloacele didactice folosite în tehnicile
sau procedeele plastice de lucru,elevi își vor descoperi capacitatea creatoare.
●Tehnica colajului şi a decolajului:
Colajul este
un procedeu de organizare a unei forme sau compoziţii plastice cu ajutorul unor
materiale diverse: hârtie colorată, seminţe, frunze şi flori uscate, fire,
resturi textile, bucăţi de piele, etc. Folosirea acestei tehnici cu elevii din
clasele primare le oferă acestora posibilitatea aprecierii hârtiei, a
materialelor din natură sau a celorlalte materiale utilizate, din prisma
valorii lor cromatice, a formelor variate şi au ocazia de a cunoaşte mai bine
structura şi calităţile materialelor folosite. Le oferă posibilitatea căutării, alegerii
culorilor şi a formelor, a încercării diferitelor soluţii compoziţionale. Compoziţiile
se pot realiza şi prin combinarea culorilor din desen (acuarele, guaşe,
creioane colorate, carioci) cu materialele sintetice sau din natură,
dezvoltându-le copiilor atenţia, răbdarea, spiritul de observaţie, gustul
estetic şi fantezia.
Decolajul
este procedeul prin care efectele expresive se obţin prin dezlipirea prin
rupere fragmentară a unor materiale lipite în prealabil pe un suport de hârtie,
pânză, lemn, carton, etc.
●Tehnica monotipiei:
Acest
procedeu face parte din tehnicile grafice, prin el obţinându-se anumite efecte,
dând elevilor posibilitatea realizării unor compoziţii libere. Tehnica are un
caracter de unicat cu efecte coloristice şi decorative compoziţionale. Ca
suport de lucru sunt folosite materiale ca sticla, metalul, linoleumul, pe care
se realizează imaginile propuse.
Se pot
folosi mai multe metode de lucru:
v Acoperirea
suportului cu cerneală tipografică, culori de ulei subţiate, tempera, pe care
se
desenează prin zgâriere, cu vârful unui băţ sau chiar
cu degetul imaginile dorite. Deasupra se aşază coala de hârtie şi apoi se
presează cu ruloul întreaga suprafaţă. Se ridică cu grijă hârtia care va avea
imprimată compoziţia cu linii deschise pe fond colorat.
v Peste
suportul acoperit cu cerneală tipografică, se pune uşor coala de hârtie, care
poate fi şi
divers colorată (partea colorată a hârtiei se aşază cu
faţa spre suport), peste care se realizează cu un creion, prin conturare,
haşurare sau prin apăsare cu degetul în anumite porţiuni, compoziţia plastică.
Se vor imprima numai zonele care au fost presate cu creionul sau cu degetul.
Ridicându-se planşa de pe suport, aceasta va avea un aspect grafic în culoarea
cernelei de imprimare. După uscare, se mai poate interveni cu acuarela
transparentă în zonele neimprimate pentru a mări expresivitatea ansamblului.
v Desenarea
sau pictarea pe planşa suport a compoziţiei, cu pensula, folosind una sau mai
multe culori (tempera, guaşă, ulei, tuşuri, etc.)
combinate sau nu, peste care se suprapune coala de hârtie, presându-se apoi pe
toată suprafaţa. Prin tehnica monotipiei, al doilea exemplar imprimat apare
mult mai slab colorat, culoarea cu toate calităţile ei expresive
transpunându-se doar pe primul exemplar.
●Tehnica linogravurii:
Se foloseşte
ca suport o bucată de linoleum. Suprafaţa luciosă se va îndepărta cu o hârtie
abrazivă. Se schiţează compoziţia plastică cu creionul sau pixul. Deoarece se
vor imprima doar suprafeţele nescobite ale suportului, se vor înlătura cu
ajutorul unor dăltiţe (scobirea nu va fi profundă) toate suprafeţele care nu
dorim să fie imprimate. Peste linoleumul gravat se pune o peliculă subţire de
cerneală tipografică cu ajutorul unui rulou, apoi se pune peste această
suprafaţă coala de hârtie care va fi presată bine. Specific linogravurii este
aspectul grafic, linia având un rol preponderent.
●Tehnica desenării cu ceară:
Se pot
folosi lumânări albe a căror urmă poate fi văzută atunci când hârtia este
aşezată la lumină sau lumânări colorate care uşurează munca deoarece urmele
lăsate se văd pe hârtie. După terminarea desenului cu lumânarea, se pictează
toată suprafaţa hârtiei cu acuarelă sau guaşă diluată, folosind culori tari. Pe
conturul desenat cu lumânarea culoarea nu se prinde şi aceste urme par albe sau
colorate mai deschis pe fondul colorat mai închis.
Această
tehnică se foloseşte cu succes la lecţiile la care tema plastică se referă la
rolul constructiv şi decorativ al liniei. Subiectele plastice propuse elevilor
pot fi: „Peisaj de iarnă”, „Ghiocei pentru mama”, „Norii”, etc.
●Tehnica decolorării cu pic:
Se acoperă
întreaga suprafaţă a hârtiei cu cerneală de diferite culori, iar după uscare,
cu ajutorul unui instrument ascuţit (vârful unui beţişor, scobitoare sau
pensule) înmuiat în soluţie de pic sau clor se desenează forma dorită. Prin
reacţia soluţiei de pic pe hârtia colorată cu cerneală, urmele desenului devin
albe şi creează o mare surpriză elevilor. Cerneala poate fi înlocuită cu tuşuri
de diferite culori, iar în acest caz decolorarea se face cu soluţie de clor.
Se pot
realiza variate subiecte plastice folosind această tehnică: „Cer înstelat”, „Peisaj
de iarnă”, „În cosmos”, „Câmp cu margarete”, etc.
●Tehnica imprimării cu ţesături rărite:
Deasupra
planşei suport se aşază materialul textil (voal, tifon, etamină, pânză de sac,
ţesături cu ochiuri mai mici sau mai mari) după ce în prealabil a fost înmuiat
în tuş negru sau colorat ori îmbibat în culoare, iar apoi bine stors. Deasupra
materialului se aşază o altă planşă şi se apasă pe toată suprafaţa, de
preferinţă cu un rulou de cauciuc. După ce se înlătură foaia de deasupra şi
ţesătura, se observă că pe planşa suport a rămas modelul ţesăturii folosite.
Aceste foi imprimate pot constitui suporturi pe care se pot desena cu pensula
sau cu alte instrumente compoziţii cu diferite subiecte plastice: „Acvariul”,
„Peisaj submarin”, „Câmp cu flori”, „Zborul cosmic”, etc.
Un alt gen
de imprimerie este acela în care se folosesc aţele înmuiate în diferite culori
care se aşază pe planşa suport sub diferite forme, în funcţie de imaginaţia
copilului: la întâmplare, linii drepte sau frânte, spirale, etc. Deasupra se
aşază o altă foaie, se presează bine, iar apoi se trag aţele cu atenţie. Urmele
lăsate pe foi reprezintă fondul, peste care elevii vor picta apoi cu pensula
înmuiată în acuarele, diferite subiecte plastice.
●Tehnica frotajului:
Este tehnica
imprimării unor structuri din natură. Se imprimă prin suprapunerea foii de hârtie
peste structura aleasă, uşor denivelată, peste care se freacă uşor cu
creionului negru moale sau cu creioane colorate. Se poate freca şi cu minele
creioanelor aşezate pe lat. Folosind această tehnică şi aplicând repetiţia,
simetria, alternarea formelor sau a culorilor se pot obţine compoziţii plastice
interesante cu subiecte variate: „”Frunzele toamnei”, „Covor de frunze”,
„Imprimeu pentru rochiţă”, „Imprimeu pentru perdele”, „Imprimeu pentru covor”,
etc.
●Tehnica amprentei şi a ştampilei:
Ştampilele
se confecţionează din diferite materiale: plută, plastilină, cartof, hârtie
mototolită, gumă de cauciuc, etc. , prin gravarea desenului pe suprafaţa
materialului respectiv. Ştampila se acoperă cu culoare umedă, după care se
presează pe planşa suport, urmărind anumite reţele compoziţionale.
Alte
tehnici:
Pe lângă
tehnicile tradiţionale folosite în orele de educaţie plastică, se mai pot
folosi o serie de tehnici diverse care se remarcă prin materialele folosite şi
instrumentele de lucru. Folosind aceste tehnici, copiii au impresia că se
joacă, au libertate în creaţie şi interesul menţinut pe tot parcursul
activităţii, deoarece aşteaptă cu nerăbdare să vadă rezultatele ce le vor
obţine.
Ø Desenul cu
baloane de săpun:
Pentru
aplicarea acestei tehnici, copiii au nevoie de detergent sau şampon, vase de
plastic, paie, planşă suport, acuarele şi apă. În vasele cu apă se dizolvă
culorile, apoi se adaugă detergent sau şampon. După ce introduc paiul în
soluţia astfel pregătită, elevii suflă baloane de săpun, de toate culorile, pe
planşa suport. Pentru a rămâne conturul colorat, baloanele sunt suflate cu
atenţie pentru a se sparge cât mai încet. Se obţin puncte şi linii de diferite
culori. Pentru a desena cu baloane de săpun, copiii pot de asemenea să sufle cu
paiul în vasele cu apă, şampon şi culoare, până când baloanele se formează şi
se ridică deasupra vasului. Se roteşte uşor foaia deasupra baloanelor, acestea
spărgându-se sau lipindu-se de aceasta. Se continuă în acest fel cu mai multe
culori.
Aceste forme spontane pot fi prelucrate, copiii
intervenind cu pensula înmuiată în culoare pentru a le da forme interesante,
după imaginaţia şi inventivitatea fiecăruia. Pot fi realizate lucrări
deosebite, având ca subiecte plastice: „Flori”, „Câmp cu flori”, „Baloane
colorate”, „Mingi”, etc.
Ø Desenul cu
nisip şi lipici:
Nisipul se
cerne şi se curăţă de impurităţi, iar apoi se aşază în tot atâtea vase câte
culori dorim să folosim.Se amestecă bine cu colorant alimentar pudră. Copiii
pictează cu pensula înmuiată în clei sau aracet şi înainte ca acesta să se
usuce, acoperă desenul cu nisip colorat. Când lucrarea este finalizată se
elimină surplusul de nisip. În compoziţiile plastice pentru care se alege
această tehnică de lucru este de preferat să predomine petele de culoare şi nu
liniile, obţinându-se efecte surprinzătoare.
●Tehnici cromatice de lucru -
creta
în formă de baton - aşezând si mişcând creta pe hârtie se obţine o
suprafaţă colorată; se lucrează pe coala uscată;
● Ceracolor - pentru copii, creioanele cerate, mari si
groase, sunt cele mai bune, mai uşor de mânuit în activităţile
artistico-plastice. În mod similar se poate folosi si creta colorată, la fel de
bine se poate utiliza mangalul cu care se poate desena pe orice fel de hârtie,
chiar pe glaspapir. Putem păstra chiar resturile de lemn ars pe care le putem
folosi.
● Pictura cu buretele - buretele
tăiat în bucăţi mici, uşor de manevrat, se înmoaie în culoare, apoi se trece cu
el, în trăsături mari, pe foaia de hârtie, sau se pictează o parte a lui şi se
utilizează ca o ştampilă.
●Tehnica firului de aţă - se înmoaie aţa în culoare şi apoi
se trece peste hârtie în toate direcţiile.
●Tehnica
dirijării culorii prin jet de aer - se
picură culoare pe hârtie şi apoi se dirijează culoarea cu ajutorul unui pai,
astfel încât să se obţină subiectul dorit.
●Tehnica
amprentei vârfurilor degetelor ( dactilopictura) - este o tehnică
pe cât de
simplă, pe atât
de importantă pentru
dezvoltarea abilităţii degetelor
copiilor. Fiecare deget are
o altă amprentă
mai mare sau
mai mică. În felul
acesta obţinem cele
mai reuşite ştampile. Multe amprente
aplicate în acelaşi loc alcătuiesc
un tablou reuşit.
● Tehnica
picturii cu pastă de dinţi - Se
colorează coala de hârtie cu tempera neagră sau albastră, după care se pictează
cu pastă de dinţi subiectul propus. Pasta de dinţi poate fi folosită simplă sau
în combinaţie cu alte culori.
● Tehnica picturii pe faianţă, marmură sau piatră - se
recomandă folosirea culorii puţin diluată iar după uscare să se dea un strat de
lac.
●Pictura pe lemn - se execută pe plăci de lemn bine
şlefuite ; pictura se execută cu o soluţie alcătuită din tempera, albuş de
ou şi puţin ulei de in.
●Tehnica picturii pe sticlă - se execută desenul
dorit pe hârtie, după care se transpune pe spatele sticlei cu tuş şi se trece
la colorarea suprafeţelor. Sticla se degresează cu spirt sau diluant, pe partea
unde se face desenul. Se aşază sticla peste desenul executat anterior, iar apoi
se conturează cu pensula sau cu o peniţă înmuiată în tuş negru sau tempera
neagră, amestecate cu aracet. Urmează trasarea detaliilor tot cu neagru. Când
totul s-a uscat se trece la colorarea suprafeţelor în culori tempera sau ulei.
După ce culorile au fost aşternute şi procedeul de uscare este încheiat, este
preferabil să se lipească peste desen o foaie de hârtie albă sau colorată.
●Tehnica
desenului decorativ cu ajutorul pieptenelui
- se pregăteşte pe
o plăcuţă de
faianţă, tempera sau
goaşa nedizolvată.Cu ajutorul
unei periuţe de
dinţi se ung
dinţii pieptenului care
se trag pe
suprafaţa de decorat,
realizând astfel dungi (
orizontale, verticale, oblice,
linii paralele, valuri, etc.), după
inspiraţia fiecăruia şi
după felul cum
este mânuit pieptenele. Pentru realizarea unor efecte
de haşurare, se
poate continua prin
suprapunerea liniilor
diferit colorate.
●Tehnica şabloanelor aplicate prin folosirea
sitei - şablonul se
confecţionează, de
preferinţă, dintr-un material
plastic, care nu
absoarbe vopseaua. Se aplică
materialul dorit, apoi
se aşază sita
de sârmă, peste
care, cu ajutorul
unei periuţe de dinţi se
trece vopseaua, în
prealabil pregatită, pe toată
suprafaţa materialului ramasă
liberă prin aplicarea
şablonului. Apoi se ridică
uşor sita şi
şablonul de pe
material, ramânând astfel
silueta modelului dorit.
Altă posibilitate
de îmbogăţire a fanteziei
copiilor este tehnica
stropirii prin sită
şi şabloane. Pe suprafaţa de decorat
se aplică şablonul
decupat din hârtie
simplă de ziar
sau diverse obiecte. Prin mutare
repetată, după fiecare
strat de vopsea
suflată se obţin
efecte de umbră,
de îndepărtare şi
apropiere a siluetelor.
●Tehnica
pensulei aplicate - cu o
pensulă groasă, îmbibată
în culoare, se
aplică pe suprafaţa
de decorat pete,
amprente repetateale pensulei,
obţinându-se, astfel, modelul dorit ( elemente florale, peisaje, etc ).
●Tehnica
picturii pe lipici - se aplică
pe coala de lucru un strat
subţire de lipici
peste care, cu
ajutorul unei pensule
groase, se pune vopseaua
în culoarea dorită.
Apoi, cu ajutorul
unui beţişor, coada
pensulei sau cu
degetul, se gravează
diferite ornamente ca:
linii, cercuri sau
alte desene. Această tehnică poate fi folosită pentru decorarea
unor suprafeţe mai
mari, de exemplu: hârtie pentru
ambalarea cadourilor.
●Tehnica
picturii cu palma - se unge
palma cu un
strat de vopsea mai
concentrat şi, aplicând-o apoi
apăsat pe suprafaţa
de decorat, se obţine
o pată care
sugerază un model
oarecare ce poate
fi completat cu
ajutorul dactilopicturii sau
chiar cu pensula,
obţinându-se astfel diferite
imagini. Aplicând palma de
mai multe ori
în acelaşi loc
şi învârtindu-se în acelaşi timp foaia
de hârtie, se obţin efecte
sub formă de
floare, soare sau alte
imagini.
Bibliografie:
1. Lucian
Stan, Ileana Stan, Elisabeta Botezatu, „ Educaţie plastică. Ghid metodic.
Clasele I – IV”. Editura Aramis, Bucureşti, 2003.
2. Maria
Cristea, Virginia Niţescu, Dan Horaţiu Panait, Elena Surdu Stănescu, „Ghid
metodic de educaţie plastică pentru clasele I – IV şi pentru activitatea
metodică din şcolile normale”, Editura Petrion, Bucureşti, 1997.
3. „Învăţământ
primar. Revistă dedicată cadrelor didactice”, Nr. 3 – 4, Editura Miniped,
Bucureşti, 2005.
4. „Învăţământ
primar. Revistă dedicată cadrelor didactice”, Nr. 4, Editura Miniped,
Bucureşti, 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu