Ţuncu Elena Eugenia - Calităţi şi defecte ale sufletului poporului român

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

Calităţi şi defecte ale sufletului poporului român

Laborant ing.Ţuncu Elena Eugenia

Colegiul Naţional ,,Tudor Vladimirescu” Târgu Jiu

          Preocupat de extinderea spiritului ştiinţific în filosofia şi cultura română, de cunoaşterea elementelor specifice spiritualităţii româneşti şi a psihologiei poporului român în contextul istoriei europene, Constantin Rădulescu – Motru evidenţiază principalele trăsături ale mentalului colectiv românesc care îl diferenţiază de cel al popoarelor din apusul Europei dar, în acelaşi timp, îi permit un loc distinct în istorie.

            O primă trăsătură ar fi individualismul sufletului românesc născut din nevoia românilor de a se rupe de trecut, din faptul că nu au văzut întotdeauna cu ochii minţii cursul real al evenimentelor, din neîncrederea în discursurile politicienilor care le-au derutat opţiunile sau din tensiunea dintre modernitatea societăţii şi reflexele pre-moderne în faţa pericolelor impuse de istorie; individualismul poate fi educat şi transformat în unul creator de instituţii numai sub influenţa factorului spiritual, prin realizarea unei voinţe unitare a sufletului românesc. Românii, spune Motru, nu sunt perseverenţi în muncă, improvizează, se apucă greu de ceva şi ,,se lasă uşor”, sunt delăsători, atitudini determinate de nepotrivirea dintre factorul ereditar şi cel instituţional din primele decenii ale sec.XX. Nepotrivirea îl face pe român nedisciplinat în muncă, munca lui este dezordonată, în salturi; românul munceşte mult şi bine dacă este nevoit, dar are şi lungi perioade de odihnă, nu păstrează ritmul regulat al muncii; el este şi ,,cheltuitor cu timpul”, nu preţuieşte timpul, pierde zile şi nopţi în petreceri şi se tocmeşte mult pentru lucruri de nimic, afirmă Motru.

            La poporul nostru nu există continuitate şi consecvenţă în activitatea practică, românul nu este consecvent cu sine însuşi, ci cu grupul; el trebuie să zică aşa cum ,,zice lumea” şi să facă aşa cum ,,face lumea”, părerea de grup este mai importantă decât cea individuală, dar îi uneşte pe români în acelaşi ,,vad sufletesc”; românii se conduc după spiritul de grup, curajul se vede în exprimarea opiniilor, dar numai dacă aceasta se face în numele grupului. Românii nu au clădită moralitatea pentru faptele lor, mint din interes şi nu au un cult al adevărului; acelaşi spirit de grup îl face pe român religios şi naţionalist, scria filosoful la 1937; religiozitatea porneşte, de multe ori, din faptul că toată lumea este religioasă, nu se fundamentează totdeauna pe sentimentul personalităţii. Motru este convins că românul e preocupat de ce vor zice alţii, de aceea profesiunea care îl atrage cel mai mult este cea apropiată de mulţime, politica în special; românii trăiesc sufleteşte în primul rând cu o conştiinţă de grup care le oferă motivele vieţii lor zilnice, dar nu sunt solidari întrucât le lipsesc conştiinţa sacrificiului personal şi voinţa de sacrificiu. Aptitudinile pentru muncă nu sunt corect valorificate, în primele decenii ale sec.XX, pentru că lipseşte educaţia ce impune respectul faţă de muncă atât a propriei persoane cât şi a celuilalt.

            Date fiind aceste motive şi mai ales convingerea filosofului că poporul român are mai multe defecte şi vicii decât calităţi, ,,ceea ce rămâne de făcut este că … trebuie să începem prin a ne studia pe noi înşine, ca să vedem cine suntem şi ce putem. Ruşine nu este pentru poporul care se ştie deosebit sufleteşte de popoare glorioase şi puternice, dar este ruşine pentru poporul care nu are curajul să-şi cunoască firea şi destinul”. (Constantin Rădulescu – Motru, Psihologia poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 1998,p.32).

            Este esenţial îndemnul filosofului la cunoaşterea de sine, la descoperirea oamenilor de caracter care pot trezi un puternic sentiment de admiraţie în sufletul poporului şi îl pot schimba radical; deşi scoate la iveală mai mult defecte decât calităţi ale psihologiei poporului, mesajul transmis nu pare a fi pesimist, ci mai degrabă unul realist.  Nemulţumit de neajunsurile sufletului românilor, acceptând provocările lansate de alţi oameni de cultură din epocă (Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Lucian Blaga) şi în acelaşi timp încrezător în puterea poporului de a se regăsi într-o spiritualitate autentică, construieşte cu temei în planul culturii şi îndeamnă intelectualii să se aplece asupra trăsăturilor sufleteşti ale neamului şi să se antreneze într-un amplu proces educaţional pentru valorificarea elementelor originale din psihologia românilor.

Bibliografie:

1.      Constantin Rădulescu – Motru, Sufletul neamului nostru. Calităţi bune şi    defecte, Ed. Anima, Bucureşti,1990.

2.      Constantin Rădulescu – Motru, Puterea sufletească, Ed. Moldova, Iaşi, 1995.

3.      Constantin Rădulescu – Motru, Psihologia poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 1998.