Proiectul Internațional “Omul drag de la
catedră”
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
UTILIZAREA SOFT-URILOR EDUCAŢIONALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof.
înv. Sorohan Mariana-Viorica
Șc. Gimnazială,,Mihai Eminescu”Bănești, Suceava
Mijloacele de învăţământ reprezintă ansamblul de obiecte,
dispozitive, aparate care contribuie la desfăşurarea eficientă a activităţii
didactice. Ele sunt resurse materiale ale procesului de învăţământ,
selecţionate din realitate, modificate sau confecţionate în vederea atingerii
unor obiective pedagogice. Progresul tehnicii a impulsionat diversificarea şi
perfecţionarea acestor resurse. În literatura de specialitate sunt semnalate
cinci generaţii de mijloace de învăţământ care reprezintă tot atâtea etape în
inovarea instrucţiei.
- Din prima
generaţie fac parte tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu, etc.; ele nu
pot fi utilizate decât direct, prin acţiunea comună profesor – elev.
- Celei de-a doua
generaţii îi aparţin mijloacele purtătoare de informaţii gata elaborate:
manuale, alte texte tipărite. În acest caz, acţiunea adultului asupra elevului
este imediată, prin intermediul unui cod – scrisul.
- A treia generaţie
de mijloace de învăţământ este generată de introducerea maşinilor în procesul
de comunicare interumană şi este reprezentată de mijloacele audiovizuale
(dispozitive, filmul, înregistrările sonore, emisiunile TV., etc).
- A patra generaţie
de mijloace de învăţământ se bazează pe dialogul direct între elev şi maşină,
cum ar fi cel desfăşurat în laboratoarele lingvistice sau în învăţământul
programat.
- A cincea generaţie,
complementară precedentei şi dezvoltând interacţiunea elev – maşină, aparţine
calculatoarelor electronice. Calculatorul este cel mai complex mijloc de
învăţământ. Sunt aproximativ 25 ani de când computerul a pătruns în învăţământ.
Dacă la început el era gândit ca un instrument de lucru pentru aşa numitele
laboratoare de informatică, unde aveau acces elevii care se pregăteau în acest
domeniu, ultimii ani au adus o adevărată revoluţie conceptuală în educaţie,
computerul devenind un mediu pentru învăţare în general, pentru toate
disciplinele din programă.
Clasificarea mijloacelor de
învăţământ are drept criteriu
funcţia pedagogică îndeplinită cu prioritate de acestea. Se desprind astfel
următoarele categorii:
A. Mijloace
informativ–demonstrative, care facilitează dobândirea informaţiilor,
formarea reprezentărilor şi noţiunilor:
1. mijloace
intuitive, care cuprind:
- obiectele naturale sau originale (ierbare, insectare,
preparate microscopice, aparate, unelte, dispozitive, instrumente);
- obiecte confecţionate în scopuri didactice care
reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale evidenţiind trăsăturile
caracteristice ale acestora (machete, mulaje, corpuri geometrice etc);
- substituenţi imagistici: planşe, hărţi, scheme,
diapozitive, diafilme, folii pentru retroproiector, filme, înregistrări audio
sau video etc.;
2. mijloace
logico–raţionale: simboluri şi complexe de simboluri (formule matematice,
note muzicale, textul scris). În acest context, manualul este un mijloc de
învăţământ.
B. Mijloace de exersare
şi formare, necesare formării priceperilor şi deprinderilor sau cultivării
capacităţilor creatoare. Din această categorie fac parte: truse, aparate,
instalaţii de laborator; scule, instalaţii, maşini–unelte de atelier; aparate
sportive; instrumente muzicale; simulatoare etc.
C. Mijloace de
raţionalizare a timpului şcolar, din care fac parte şabloane, ştampile,
maşini de multiplicat.
D. Mijloace de
evaluare a performanţelor şcolare, care cuprind: seturi de teste, maşini
sau instalaţii complexe pentru verificări, etc.
Literatura
de specialitate sintetizează următoarele funcţii
de bază ale mijloacelor de învățământ:
- funcţia de
comunicare: mijloacele de învăţământ pot transmite un volum mare de
informaţii, într-un timp scurt şi într-o formă accesibilă şi atractivă;
- funcţia demonstrativă:
mijloacele de învăţământ asigură un suport concret–senzorial, necesar
înţelegerii proceselor şi fenomenelor, cărora, prin tehnici specifice, le pot
mări sau micşora dimensiunile, le pot accelera sau încetini ritmul real de
desfăşurare sau le pot simplifica şi schematiza structura;
- funcţia motivaţională:
mesajele audio-vizuale pot sensibiliza elevii pentru problemele studiate, le
pot stimula interesele de cunoaştere, cultivând astfel motivaţia pentru activitatea
şcolară;
- funcţia formativă:
dirijaţi să recepteze corect mesajul audio-vizual, elevii îşi dezvoltă atenţia,
spiritul de observaţie, capacitatea de analiză, sinteză ş.a.;
- funcţia de
evaluare a performanţelor şcolare, eliminându-se, în acest fel, o serie de
factori ai subiectivităţii în notare;
- funcţia de
şcolarizare substitutivă: prin intermediul emisiunilor de radio,
televiziune şi mai ales al calculatorului, se poate realiza un învăţământ la
distanţă.
De cele
mai multe ori, acelaşi mijloc de
învăţământ poate îndeplini mai multe funcţii pedagogice. Actualizarea şi
realizarea acestora la parametrii superiori este condiţionată de corecta lui
integrare într-o strategie didactică. La o lecţie se utilizează de regulă mai
multe mijloace de învăţământ. Ele alcătuiesc un complex de mijloace de învăţământ, îndeplinind următoarele
condiţii: sunt subordonate realizării aceloraşi obiective; sunt în relaţii de
complementaritate.
Tehnologiile
informaţionale şi de comunicaţie
sunt acum mai accesibile tinerilor decât
oricând, în special acasă, unde accesul la calculatoare şi Internet continuă sa
crească. TIC este din ce în ce mai importantă pentru şcoală, atât pentru elevii
care sunt la început de drum, cât şi pentru elevii ale căror studii pot include
elemente vocaţionale, pentru elevii cu nevoi speciale sau handicap medical,
care îi împiedică să urmeze o clasă obişnuită. Trăind într-o societate modernă
activă, cu influenţe media dominante, educaţia este nevoită să ţină pasul cu
tehnicile moderne. Astfel, tot mai mulţi profesori utilizează în activitatea la
clasă softul educaţional. La clasa pregătitoare, unde predarea şi învăţarea se
bazează pe lectura după imagini, softurile educaţionale sunt extrem de utile,
elevii fiind captaţi de imaginile viu
colorate şi stimulaţi de interdisciplinaritate şi interactivitate.
La
şcolarii mici, softul educaţional poate avea un impact pozitiv, prin prisma
perceperii într-un mod distractiv al informaţiei şi prin participarea activă la
lecţie, oferindu-i copilului şansa de a reţine informaţia mult mai uşor. Întregul material intuitiv pe care îl formează
imaginile reprezentând obiecte, fenomene, fiinţe, acţiuni, devine o sursă de
cunoştinţe noi. Cu ajutorul programelor didactico-informatice, a softurilor
educaţionale, se eficientizează procesul de predare-învăţare-evaluare a
cunoştinţelor. Utilizând softurile educaţionale în cadrul activităţilor se vor
dezvolta:
• gândirea logică;
• spiritul de observaţie;
• memoria vizuală;
• atenţia voluntară;
• operaţiile intelectuale prematematice;
• deprinderile de lucru cu calculatorul;
• abilităţile de utilizare a informaţiilor primite prin
intremediul softurilor educaţionale.
Folosind
softurile educaţionale se desprind următoarele puncte tari dar şi puncte slabe:
Puncte
tari:
- dezvoltă gândirea logică, spiritul de observaţie,
personalitatea, memoria vizuală şi atenţia voluntară;
- mijloc de învăţare preferat de copii, fiind animat,
viu, activ şi interactiv;
- stimulează interesul, curiozitatea, dar mai ales
independenţa în rezolvarea sarcinilor şi căutarea soluţiilor;
- sunt concepute astfel încât să cuprindă informaţii din
diferite domenii de activitate (interdisciplinaritate);
- permite minţii şi mâinii să se „joace” până la găsirea
soluţiei creând din instinct şi imaginaţie sau din simplă plăcere ludică;
- permite petrecerea timpului liber într-un mod plăcut şi
util;
- grăbeşte procesul de socializare a copiilor stimulând
comunicarea.
Puncte slabe:
- lucrul la calculator implică o poziţie statică,
solicitând coloana vertebrală, generând poziţii defectuoase;
- îndepărtează copilul de la valorile profunde ale
societăţii, unele având un conţinut agresiv sau cultivă violenţa;
- prezintă segmente de instruire fixe;
- răspunsul incorect este cotat în funcţie de detaliu şi
nu de esenţă;
- introduce o stare de oboseală datorită posibilităţilor
reduse de interacţiune umană.
Noile tehnologii ale informării şi comunicării,
cu largi aplicaţii în toate domeniile au fost experimentate în toate etapele
procesului educativ: motivare, diagnoză, prezentarea informaţiilor, pregătire,
memorare, rezolvare de probleme, verificare, notare. Din punctul de vedere al
conţinutului tematic şi al strategiei, pentru a putea fi folosite, softurile
educaţionale pot fi:
- softul interactiv de învăţare – permite feedback şi
control permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcţie de
nivelul de pregătire al copilului;
- softul de simulare – permite reprezentarea controlată a
unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model cu comportament
analog;
- softul de investigare – copilul poate să-şi extragă
singur informaţiile necesare rezolvării sarcinilor propuse;
- softul tematic – abordează teme din diferite arii
curriculare propunându-şi oferirea unor oportunităţi de lărgire a orizontului
cunoaşterii în diverse domenii;
- softul de testare/evaluare – este cel mai utilizat
pentru că depinde de mulţi factori: momentul testării, scopul, tipologia
interacţiunii;
- softuri educative – în care sub forma unui joc se
atinge un scop didactic.
Exerciţiile
din softurile educaţionale sunt prezente într-o formă grafică atractivă cu
elemente de animaţie şi sunet. Astfel animaţia sporeşte capacitatea individuală
a copiilor de a vizualiza în mod corespunzător conceptul însuşit. Imaginile
permit restructurarea, aceasta fiind mai uşor procesată de sistemul vizual şi
perceptiv al copiilor, sporind capacitatea acestora de a înţelege fenomene mai
dificile. De asemenea, majoritatea exerciţiilor încorporează segmente de
naraţiuni care permit copiilor să-şi formeze strategii de lucru adecvate.
S-a
remarcat că elevilor le place mai mult să înveţe prin intermediul softurilor
educaţionale decât prin metodele tradiţionale, acestea contribuind la
dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de învăţare. Cu ajutorul programelor
didactico-informatice, a softurilor educaţionale, se eficientizează procesul de
predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor. Softurile educaţionale se pot folosi
în cadrul tuturor tipurilor de activităţi. În departamentele de cercetare ale
unor firme de profil s-au realizat o multitudine de softuri educaţionale:,,
Cifrele”, ,,Literele”, ,,Culori şi forme”, ,, Animale sălbatice/domestice”, ,,Abecedarul
animat”, ,,Limba engleză pentru cei mici” etc. Utilizarea softurilor educaţionale
ca mijloc de învățământ îmbunătăţeşte performanţele şcolare, calitatea
rezultatelor obţinute depinzând însă de calitatea implementării softurilor la
nivelul clasei, de formarea şi informarea cadrelor didactice în ceea ce
priveşte dezvoltarea tehnologiei şi integrarea acesteia în procesul de predare-învăţare.
În concluzie, folosirea softurilor
educaţionale în activităţile cu copiii nu trebuie să fie considerat un moft ci
mai degrabă o modalitate activă de predare, modernă şi în conformitate cu
„societatea informaţională” în care trăim.
Bibliografie
1.
Ausubel D., Floyd R., ,,Învăţarea
în şcoală”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
2. Cerghit Ioan, ,,Mijloace
de învăţământ şi strategii didactice”, în: Cerghit Ioan, Vlăsceanu Lazăr
(coord.), ,,Curs de pedagogie”,
Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1988.
3. Ionescu Miron, Radu Ion, ,, Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
4. Salade Dimitrie (coord.), ,,Sinteză de pedagogie contemporană. Didactica”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu