Pătrulescu Corina - COMUNICAREA MANAGERIALĂ

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

COMUNICAREA MANAGERIALĂ

Prof. Pătrulescu Corina

Colegiul Gheorghe Tătărescu, Rovinari, județul Gorj

       O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nedeterminat, viaţa indivizilor, a colectivelor şi a societăţii în ansamblu, este problema comunicării. Caracteristică specific umană, comunicarea este liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspect psihosocial, asigurând funcţionarea normală a colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa.

     Pentru orice organizaţie, comunicarea este o cerinţă esenţială în atingerea obiectivelor stabilite, o condiţie sine qua non a funcţionării sale eficiente, a stabilirii celor mai elementare relaţii interumane. Comunicarea constituie premisa exercitării activităţii de management, a funcţiilor procesului de management. Numai o comunicare eficientă face posibilă planificarea şi programarea, coordonarea şi controlul, motivarea, consultarea şi participarea activă a membrilor organizaţiei la înfăptuirea scopurilor propuse. Fiecare moment din activitatea organizaţiei se bazează pe o comunicare eficientă, ca modalitate de focalizare şi corelare a eforturilor.

     Orice organizaţie nu se defineşte numai prin produsele şi/sau serviciile sale, ci şi prin

abilitatea de a comunica a angajaţilor săi şi a echipei manageriale. Pentru managerul de succes

comunicarea este o stare de spirit şi un instrument. Cu cât poziţia managerului în structura ierarhică este mai înaltă, cu atât acest timp este mai lung. Şi nu numai atât, însăşi urcarea managerului pe treptele ierarhice ale profesiei sale, fapt care confirmă succesul, este determinată de abilitatea lui de a comunica eficace şi eficient.

 Comunicarea managerială este un factor de competitivitate şi un avantaj strategic al unei organizaţii.

 Procesul de învăţământ este un act de comunicare didactică. Comunicarea didactică presupune întâlnirea celor doi actori, educatorul şi educatul, în care fiecare şi-a asumat un rol pe care îl joacă.

       În şcoală, mai mult decât în orice organizaţie, comunicarea managerială trebuie să fie atent proiectată pentru a îndeplini rolul motivator pentru care este realizată. Scopul managerului este de a îmbunătăţi performanţa prin motivare. Cea mai importantă resursă în realizarea unui optim motivaţional în şcoală îl reprezintă comunicarea .

       Profesiunea de educator are un statut aparte, prin complexitatea si misiunea pe care o are de îndeplinit: formarea unor personalităţi autonome integrabile social, cu capacităţi de gândire critică și creativă și un profil moral autentic. De aceea, managerul are un rol important în motivarea acestei categorii profesionale, dezavantajată din punct de vedere material  și social.   

         Rolurile și competențele leadershipului trebuie dezvoltate, învățate și perfecționate pentru ca acestea să răspundă cu succes complexității lumii reale. Ca urmare a impredictibilității lumii și a limitelor raționalității umane, este mai bine ca pentru început să se formeze capacitatea oamenilor, pentru ca mai apoi  aceștia să fie încurajati să-și dezvolte  anumite mijloace de a utiliza aceste capacități. În acest sens, școala este locul potrivit pentru formarea acestor capacități prin intermediul trainingurilor  pe leadership.

             Leadershipul transformațional

             Cele patru dimensiuni ale leadershipului transformațional :

 ●  Inspirația: motivarea urmașilor și comunicarea optimismului în ceea ce privește scopurile  viitoare.

 ●  Individualismul: concentrare pe nevoile individuale ale urmașilor.

 ●  Stimularea intelectuală: influențarea gândirii și imaginației urmașilor.

 ● Influența idealizată: comunicarea și construirea unui angajament emoțional față de viziune.        

              Pot fi diferențiate două stiluri fundamentale: orientat spre sarcină (liderul are capacitatea de a defini din punct de vedere cognitiv situația, de a stabili și formula obiective credibile, de a sintetiza problemele ivite în cursul procesului de lucru) și  orientat spre relații (liderul constituie un liant pentru grupurile informale de angajați, este un factor cheie in prevenirea eventualelor conflicte).

             Bibliografie:

·         Abăcioaie, D. Andrei, A., (2005), Ghidul directorului de şcoală (Pledoarie pentru managementul de calitate în şcoli), Ed. Casei Corpului Didactic, Bacău, ediţia a III-a ;

• Catană, D., (1994), Management general, Ed. Tipomur, Târgu Mureş;

• Cristea, S., (2003), Managementul organizaţiei şcolare, EDP, Bucureşti;

• Iucu, R., (2000), Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-metodologice, Ed. Polirom, Iaşi;

• Manolescu, A., (1998), Managementul resurselor umane, Ed. RAI, Bucureşti;