Prof Cercega Deliana, Prof. Dejica Ramona - Programarea roboților, de la vârste fragede în educația nonformală

Proiectul Internațional “Omul drag de la catedră”

Ediția a III-a 2018-2019

Concurs elevi. Simpozion Internațional dascăli

Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr. 3016/09.01.2019, poziția 1518

ISBN 978-606-725-262-0

Programarea roboților, de la vârste fragede în educația nonformală

Prof Cercega Deliana, Prof. Dejica Ramona

         Efectele educaţiei nonformale sunt cele mai de lungă durată fiindcă informaţia este reţinută fără stres şi printr-o metodă distractivă pentru copil, spun specialiştii. Deşi în curricula preuniversitară încep să apară materii precum "Joc şi mişcare", odată cu introducerea noilor programe şcolare din învăţământul primar, în realitate, sistemul mai are de "învăţat" cum să "predea nonformal", cum să învețe copii să își petreacă timpul liber fără tehnologie.

            Copii încă de la câțiva anișori, sunt tentați de tehnologie, și își formează deprinderi ale tehnologiei, din păcate ei încep să își formeze o lume virtuală, ceea ce le va influența viața în viitor.      

            Tot mai multe metode de educaţie nonformală încep să apară şi în sistemul educaţional românesc. Importante din Occident, acestea au fost gândite în încercarea de a-i ajuta pe copii să înveţe mai repede şi mai bine, lucruri mai utile decât se poate învăţa prin metoda tradiţională de predare. Expertul în educaţie nonformală, Ştefan Pălărie, de la Şcoala de Valori, a explicat că învăţarea non-formală se face prin joacă, într-o atmosferă prietenoasă şi plină de energie.
           Educația nonformală, coordonată de cadre didactice bine pregătite în Cluburile Copiilor, sau Palatele Copiilor din țară. Cercurile de Informatică din aceste instituții care le insuflă copiilor, dragul de calculatoare, de tehnologie, în  scop educațional, nu doar de a pierde timpul liber, sau de a se juca. Doar copii cu minime cunoștințe de tehnologie, participă la atelierele de robotică, din țară.

Cuvintele care definesc atelierele de robotică sunt: logica, creativitate/inventivitate, învațare prin joacă, colaborare, comunicare, munca în echipă, orientare, activități cross-curriculum (îmbinăm informatica cu muzica, matematica cu arta etc), dezvoltarea gândirii analitice, strategii pentru soluționarea de probleme, adică antrenarea minții, indiferent că va deveni un informatician sau un artist. Nu este nici informatică pură, nici matematică, ci o îmbinare de materii, fiecare proiect are ca scop dezvoltarea copilului pe mai multe planuri.
Spiritul de muncă în echipă este primordial pentru orice meserie. La robotică, pe lângă comunicare și colaborare, munca în echipă are și scopul de a ține copilul conectat la realitate, colaborând cu coechipierul, nu ajunge în punctul de a fi absorbit de tabletă și de a uita de realitate.

Copii de vârste fragede, adică de la 5 ani pot, începe programarea jocurilor, folosind jocul, copierea, curiozitățile, anturajul, îl determonă pe copil să descopere noul, în depășirea limitelor. Participând la aceste ateliere, copii își pot folosi înclinațiile spre informatică încă de la vârste fragede. Părinții cunoscând aptitudinile copiilor, pot să îi îndrume, să îi susțină în formarea lor profesională. În programarea roboților, copii o să folosească logica, jocurile matematică, etc. 

            Cum poate "scrie" cod un copil care nu știe să scrie și să citească?
Păi, în prima fază desenând linii. Dar nu oricum, ci după o anumită logică. Fiecare linie trasată reprezintă o comandă dată robotului.  Apoi vor programa robotul să cânte muzică punând puncte pe portativ. Nu oriunde, nu oricum, ci tot după o logică, altfel nu vor obține un anumit rezultat. Iar de la jumătatea modulului vor descompune și rezolva probleme complexe asezând pictograme pe care le vor conecta în funcție de anumite condiții. Fiecare comportament al robotului va fi determinat de evenimente și de condiții. Iar la nivelele superioare, copiii vor învăța informatică prin limbajul Blockly, programare prin blocuri de cod.