Proiectul Internațional "Omul drag de la
catedră"
Ediția a III-a 2018-2019
Concurs elevi. Simpozion Internațional
dascăli
Inclus în CAERI, anexa 9 din OMEN nr.
3016/09.01.2019, poziția 1518
ISBN 978-606-725-262-0
„DESPRE NOI... CEI DIN GRĂDINIȚĂ!”
Prof. înv.preşc. Vug Adela- Eleonora
Grădiniţa PP Nr.5
Lugoj
,,Să
nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci
să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria
Montessori –“Descoperirea copilului”)
În şcoala contemporană
eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea
la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. Noi dascălii, avem misiunea de a-i forma pe copii sub
aspect psiho-intelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară
integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea
activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul
educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate.
După o binecunoscută
clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de dincolo de
procesul de învăţământ, apare sub două aspecte principale: educaţia informală –
reprezintă influenţa incidentală a mediului social transmisă prin situaţiile
vieţii de zi cu zi și educaţia
non-formală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul
unor organizaţii cu caracter educativ.
Activităţile extracurriculare au un rol extrem de important
în formarea unei personalităţi armonioase a copilului. Prezentul solicită
afirmarea unei personalităţi competitive, capabile să-şi modeleze viitorul, de
aceea educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalităţii şi
talentelor copilului, pregătindu-l pentru viaţa activă ca adult. Prin
activităţile extracurriculare se urmăreşte identificarea şi cultivarea
corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă
civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe
punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
• În cadrul acţiunilor turistice, copiii îşi pot forma
afecţiunea faţă de natură, faţă de om şi realizările sale. Este important
pentru ei să cunoască cât mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi
la tot ce li se prezintă sau li se spune în legătura cu mediul, fiind dispuşi
să acţioneze în acest sens.
• În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot
reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul
activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg sunt
folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.
• Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi
locuri istorice, case memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui
valorile culturale, folclorice şi istorice ale ţării.
• Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a
emisiunilor tv specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de
informaţii, dar în acelaşi timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni
interesante, copilul face astfel cunoştinţă cu lumea artei.
• Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea
cunoştinţelor copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin
efectuarea excursiilor, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile
unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi
al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea printr-o percepere activă,
investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul
înconjurător, a unor zone geografice şi locuri istorice. În felul acesta
dobândesc o mare cantitate de informaţii.
Indiferent ce formă îmbracă,
călătoria se constituie într-un eveniment atractiv în ansamblul formelor de
instrucţie şi educaţie şi un prilej de destindere a relaţiei dascăl-elev.
Excursiile au cea mai mare
însemnătate în sistemul şcolar, asigurând într-un timp scurt, cu efort fizic,
material şi financiar minim, un maximum de cunoaştere. Din acest punct de
vedere excursia şcolară poate fi parte integrantă a procesului de învăţământ
fiind considerată activitate extracurriculară, metodă de învăţământ sau
activitate complementară.
Efectul instructiv-educativ al
excursiei şcolare depinde în mare măsură de organizarea ei şi de valorificarea
materialului colectat, a documentării în general, de pregătirea acesteia.
Organizarea periodică de excursii, oferă pe lângă momente distractive de neuitat
şi comportamente sociale ca: ataşament, prietenie, întrajutorare, grijă faţă de
sine şi faţă de cei apropiaţi, spiritul colectiv şi altele. În cadrul
excursiilor obiectivele didactice şi cele pedagogice, interferează spre acelaşi
scop: formarea şi dezvoltarea copilului prin participarea lui directă, activă
şi nemijlocită la acţiuni care să-l
solicite şi să-i dezvolte principalele caracteristici ale vieţii psihice,
atenţia, memoria, curajul, gândirea creatoare, voinţa, îndemânarea, rapiditatea
şi, nu în ultimul rând, spiritul de prietenie. Prin excursie se realizează şi
unele sarcini ale educaţiei-fizice: călirea fizică, întărirea sănătăţii,
dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi
deprinderilor motorii.
Serbările reprezintă un
necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie. Serbările pot lua forme variate, de la
solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi realizarea
serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi
spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le
viaţa mai frumoasă, mai plină de sens.
Serbarea este o formă atractivă de învăţare
(joacă-învăţare) ce cointeresează copiii, făcându-i să participe activ. Educatoarea
are rolul de a ghida şi sprijini copilul în dezvoltarea aptitudinilor, dar are
nevoie şi de participarea activă a părinţilor pentru a duce la bun sfârşit un
asemenea tip de activitate. Este foarte important ca toţi părinţii să înţeleagă
că fiecare copil primeşte rolul potrivit în programul unei serbări, în funcţie
de aptitudini şi talent. Pregătirea oricărei serbări necesită întocmirea unui
program compus din cele mai frumoase şi mai potrivite poezii, cântece şi
dansuri.
Din varietatea serbărilor organizate în grădiniţă, cele mai
des întâlnite sunt cele prilejuite de marile aniversări: 1 Decembrie, 24
Ianuarie, Serbările de Crăciun, de Ziua Mamei, Ziua Copilului Ziua
Învățătorului, serbările de sfârşit de an şcolar.
Serbările ca activităţi extracurrriculare, au o deosebită
valoare formativă în viaţa copilului, contribuind la educarea lui multilaterală
în general şi la educaţia estetică în special, constituind un mijloc eficient
de a introduce în viaţa preşcolarului arta, sub toate aspectele sale.
Educatoarea contribuie la dezvoltarea creativităţii
artistice a copiilor prin: cunoaşterea aptitudinilor creatoare a acestora,
exerciţii de iniţiere în tehnica creaţiei artistice şi prin lărgirea continuă a
orizontului lor artistic. Serbarea nu poate înlocui lecţia, dar prin ea se
fixează cunoştinţe, priceperi şi deprinderi dobândite în cadrul activităţilor
obligatorii.
În afară de scopul educativ propus, serbările creează o
apropiere mai mare între dascăl şi copil, deci implicit între dascăl şi
părinţi, fiind singura modalitate prin
care se creează un cadru mai intim între cei trei factori:
educatoare-copii-părinţi.
Serbarea este un moment de sărbătoare în cadrul grupei, un
eveniment de neuitat, stimulând copiii să-şi însuşească variate forme ale
artei, să reţină tot ce este frumos şi rămâne întipărită în mintea şi sufletul
copiilor pentru mai mult timp, lăsând urme în conştiinţa lor.
În concluzie
serbarea este un factor important de educaţie, care completează învăţământul
propriu-zis, având avantajul că totul se face în mod firesc, printr-o muncă
nesilită, fapt ce îi conferă o mai mare eficienţă.
Considerăm că grădinița și școala trebuie să acorde o atenţie
deosebită desfăşurării activităţilor extracurriculare de calitate, care să-i
implice activ pe copii, să-i provoace la căutări, cugetări, alegeri, acţiuni.
Este important ca aceste activităţi să acopere cât mai multe domenii, să răspundă intereselor copiilor, să ducă la
dezvoltarea personalităţii lor sub toate aspectele.
Bibliografie:
-
Almaş D. – Popasuri la vetrele
istorice româneşti, E.D.P. Bucureşti,
1981
-
Casetti Aniela – Valorificarea
valenţelor formative ale activităţiilor turistice, Revista Învăţământul Preşcolar,
nr. 3-4/2004 şi 1-2/2005
-
Franţ Ancuţa Ioana – Turismul
şcolar, Ed. Mirton, Timişoara, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu